Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 14 decembrie 2014

M-am gandit aseara la ce ziceam mai jos, daca tot am zis ca ma gandesc si va zic. Chiar m-au impresionat intr-un fel oamenii acestia, unii cu o viata de om de activitate in acelasi loc. Nu e nimic iesit din comun in Canada in a auzi ca un cutare munceste la aceeasi firma de nici el nu mai stie cand. Ca cei care imbatranesc si-si pierd sirul anilor cand ii intrebi cati ani mai au. Se ajunge astfel la a i se spune situatiei loialitate, care, desi un cuvant mare, nu stim ce-i la baza lui totusi sau macar in spatele lui, ce i-a determinat cu adevarat pe acei oameni sa ramana atat de mult alaturi. In conditiile in care puteau oricand sa apeleze la schimbare. Stiu ca si in Romania erau inainte oameni, si acum mai sunt sigur, va spun sigur, oameni pe care ii uita Dumnezau intr-un singur loc. Dar ei nu-si desfasurau activitatea pe o piata libera pe-atunci, iar mai tarziu, cand piata s-a deschis, poate ca subconstient, obisnuinta i-a amagit ca-i prea tarziu pentru altceva. Desi nu binele neaparat i-a determinat sa fie "loiali". Dar in cazurile de fata situatia cred ca sta putin altfel. In Canada, multe beneficii vin odata cu senioritatea: vacante mai lungi, pozitii mai bune, si nu ma refer neaparat la avansare, cat la confidenta, bani mai multi si alte cele. Vorbind din proprie experienta, cand esti nou, te bucuri de acel respect de conjunctura, cu cat inaintezi in "varsta" insa, respectul capata o cu totul alta valoare. Devii parte agreata de "sistem". Cand esti nou si ai de exemplu o problema ca de platit o amenda sa zicem, trebuie sa-ti iei jumatate de zi vacanta (!), for real, pentru a ti-o rezolva. In timp insa, nu mai are treaba vacanta cu amenda. Revenind, probabil ca situatia a stat cam asa. A fost intr-o prima instanta o firma buna sau cel putin un almost perfect fit pentru respectivul om de care vorbim noi acum la general. Daca n-ar fi fost asa, pe o piata libera, omul ar fi cautat din start schimbarea. Dar a fost o firma buna, omul si-a gasit locul, fara a-si propune initial a fi unul de veci. Probabil ca anii au trecut, beneficii tot mai mari au venit la pachet, adica si le-a castigat, si astfel, oarecum la fel cu ce ziceam la sus, subconstient, omul nostru n-a mai gasit nici el resortul pentru vreo schimbare. Dar de data aceasta, nu dintr-o obisnuinta de caine in lant, cat dintr-una venita pe fondul lipsei de sens al unei schimbari doar de dragul schimbarii. Caci atunci cand sunt bine, mai binele s-ar putea sa mi se dovedeasca a fi cel mai mare dusman. Fara a sugera vreo secunda ca unul se exclude pe celalalt. Ar parea la baza doar o pornire egoista, dar nu cred ca e, sau daca e, e una de reciprocitate, avand capacitatea de a se anula una pe alta. E un fel de lege a Talionului in sens invers ce vorbesc eu aici. Pana la urma, pentru o intelegere mai buna, putem lua foarte bine, prin analogie, situatia unei casnicii. Atunci cand totul e bine, daca nu esti cu pluta departe, nu te apuci de reforme doar pentru ca esti avid de inovatii caraghioase. Cand nu e bine insa trebuie sa schimbi, nici pe departe sa te obisnuiesti precum cainele amagindu-te ca, din orice motiv inventat cel mai adesea si cel mai la indemana totodata, nu are sens, furandu-ti, in definitiv, singur caciula. Poate ca analogia e fortata (la sensul ca la o adica, din lipsa de nevoie, o firma se poate debarasa de cineva, oricat de senior ar fi, uneori poate tocmai de aceea), si ca in viata nu putem fi atat de molcomi si neaventurosi, caci schimbarea incita simturile vitale, dar eu vorbeam de loialitate, iar loialitatea e un cuvant mare, care inseamna credinta si devotament, iar acest cuvant nu poate sa aiba de-a face decat cu chestiuni mari. Pot schimba la o adica o Stella Artois cu o Samuel Adams, dar nu detaliile care imi ofera un loc calduros in raport cu ceilalti de-a lungul vietii. Sau poate doar atat de departe am ajuns eu sa ma gandesc in traficul de infern din downtown Toronto. Poate ca in mintea omului n-a fost cazul de-asa imaginatie, ci doar l-au furat anii, caci asa cum spunea aseara unul dintre ei, in scurtul discurs la care a fost invitat, in prima lui zi de lucru n-a crezut ca-l va tine 25 de minute, daramite un sfert de veac. Oricum, indiferent de motive, acestea de mai sus sau nici pe departe, firma a considerat, asa cum se cuvine, probabil si ca putere de exemplu, ca loialitatea e demna de tot respectul.

4 comentarii:

  1. depinde de firma. nu e o chestie general valabila. Dupa 10-15 ani in acelasi loc ...out. Un coleg korean nu poate sa inteleaga conceptul asta, se mira tot timpul cand cineva e lasat sa-si caute alt drum dupa atatia ani. Cica la el in tara nu e posibil asa ceva.
    Firme si firme..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am zis ca e o chestie general valabila si cu siguranta firmele sunt diferite. Dar in leg cu ce vb mai sus, cred totusi ca mai degraba depinde de persoana decat de firma.
      "Dupa 10-15 ani in acelasi loc ...out." - Nu stiu dc am inteles f bine ce vrei sa spui...Adica te da afara dupa 10-15 ani? Eu n-am mai auzit chestia asta.

      Ștergere
  2. Superviserul meu are 10 ani la locul de munca, e platita un pic mai bine ca mine si din cate am inteles in fiecare an zice ca pleaca da nu pleaca niciodata pentru ca e cald si bine la munca pentru ea. Vine cu si cu cateva ore mai tarziu nimeni nu o sa ii reproseze ceva. Are patru saptamani de vacanta. Isi ia mereu liber cand vrea ca unde lucrez eu nu te da nimeni afara. Singura problema a ei este salariul. Eu sunt platit si mai putin, am doua saptamani vacanta pe an. Nu pot sa mi i-au zile libere decat cu permisiune, adica trebuie sa o intreb pe madam ca nu cumva sa vrea ea ziua respectiva libera si nici nu pot sa intarzi la munca pentru ca ea e mereu in intarziere. Dar ne trebuie experienta canadiana :). Nu ca ma plang e doar vorba de perspectiva fiecaruia, eu sunt intr-o situatie in care pot sa mi fac mai usor bagajele decat superviserul meu. Probabil pana imi voi gasi si eu o firma serioasa cu oameni de calitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sal Stefan. Si eu vreau bani mai multi si cand voi avea mai multi voi vrea si mai multi and so on. Dar decizia mea de a ramane intr.un loc sau altul nu tine exclusiv de bani, ci si de bani. Femeia de care vb vb care zice ca pleaca, dar nu o face, se alinta, nu se plange. Dc ar vrea cu adev sa plece, ar pleca.

      Ștergere