Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Am fost aseara la oras cu niste oameni care s-a intamplat sa aterizeze in Toronto si pe care noi sa-i cunoastem de mai demult. Am zis sa bem un vin fiert la o carciumioara din centrul vechi, dupa ce acasa ii invitasem la o placinta cu mere si baclavale in ciocolata, luate pe traseu, de la niste greci de calitate, cand m-am intors acasa de la munca. Tot zic pe-aici ca deja m-apasa batranetile pe toate oasele ca eu la 8, 9 trag obloanele, nu mai tarziu. Nu ca vreau, dar asa imi vine ca asa m-am invatat de cand a venit iarna. Si apoi ma scol la  4, 5 dimineata si orbecai prin casa pana se lumineaza de ziua. Dar e mai bine asa si mai productiv. Ca de te scoli la 4, te scoli ca nu mai poti sa dormi, pe cand daca te culci tarziu, dimineata te chinui sa te trezesti. Apoi, afara-i frig, in casa-i cald, ce sa si faci mai cu seama? Numai ca nu e bine chiar tot timpul, ca daca se strica o leaca ceasul, am dat de draq, caci aseara, ne-am asezat noi intr-un bar si am inceput sa bem un vin sec si rosu. La un moment dat, in mijlocul discutiei pe care fata cu care am fost o intretinea vorbind intruna de la vin, mi-a si zis ca asa face de obicei la beutura, pe mine m-a palit somnul intr-un hal, mi se invartea capul ca o minge de bowling foarte grea, de-mi venea sa mi-l infing in masa si nu alta. Nu parea sa mai am alta solutie. Masa aia din lemn solid mi se arata ca un coltisor de pat matasos. As fi vorbit si eu, dar de la vin, eu nu puteam. Am incercat, dar cand am vazut ca ma obosea si mai tare si nici ordinea cuvintelor nu o mai nimeream, am renuntat.
Si cand am plecat parca a trebuit sa inconjuram orasul de trei ori, asa eram de departe de casa, si pentru ca nu puteam dormi in masina, am inceput sa plang ca un copil din ala de ii e somn si nu stie ce are si ce vrea. Vorba vine ca am inceput sa plang, asa ma purtam vreau sa zic, ca de fapt ma suparasem din senin pe Bobescu si-aveam chef de harta. Imi venea sa-mi bat barbatul. Si-o zis ca nu mai sunt pe treaba mea si a condus mai departe. Cand am intrat in casa, m-am trantit in pat imbracata si-ncaltata, am zis ca ma dezbrac cand oi fi in stare. In fine, somnolenta mea cronica nu m-a impiedicat totusi sa admir peisagistica urbana de la centrul vechi torontonez. Dar e foarte posibil sa nu fie real ce vedeti in poza. Sa fi visat cand am facut poza. Parca e un targ de Christmas frantuzesc, cu vanzatori ambulanti de turta dulce si un brad care schimba relieful, ca e cat muntele. De-o parte si de alta, terase cu incalzitoare electrice si mulled wine cu scortisoara, adica o atmosfera numai buna de iarna in care sa dormi dus si sa visezi in culori, si cu capul pe masa.

2 comentarii:

  1. Eu trag o singura concluzie: ai o problema cu beuta. N-ai experienta!! Pai bine mai, ce moldoveanca esti tu care nu tine la bautura?!!?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai moldovenii se lauda cu beutura si cu cat ii tine pe ei. Nu zic, si eu as fi facut fata, dar sa fi fost de la prima ora a diminetii, asa...

      Ștergere