Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Mi-am luat intre timp o vacanta binemeritata si de pe aici, nu de alta, dar sa am mai mult spor si sa spun numai lucruri interesante. Caci mi-am zis deja ca de-acum inainte nu intentionez sa mai las a trece jumatate de an fara sa-mi iau un concediu, fie sa plec undeva, fie sa stau acasa sa ma hodin. Cate o saptamana la sase luni, una prin iarna tarziu, alta prin toamna, caci vara am unde ma duce saptamana de saptamana, nu-i nevoie. Deocamdata n-am de unde mai mult. Dar voi avea bineinteles si tot anul si atunci mai revizuiesc ce si cum. O saptamana nu e mult, dar nici nu pot sa zic ca e nefolositoare. Caci saptamana aceasta, prima dupa ce am revenit din vacanta parca am fost alt om, alt om fata de cel din perioada cea de dinainte de-a pleca. Sa va explic si de ce. Mie imi place sa ma duc la munca cu spor. Adica sa ma trezesc dimineata inviorata, cu fata la soare, ca sa zic asa, desi nici eu nu stiu ce vreau sa zic, nu cu fata la cearceaf si sa ma duc la munca bucuroasa ca ma duc acolo si bineinteles nu in alta parte. Daca tot trebuie sa ma duc, nu e ca si cum daca m-as intrista s-ar schimba situatia si nu va trebui sa ma mai duc, asa ca mai bine ma bucur ca ma duc. Cand nu se mai intampla astfel, something is wrong with me. Asa stand condititiile, in perioada de dinaintea plecarii, luntrile mele morale erau tare scufundate. Ma sculam cu moralul vraiste, executam un ritual care deja incepuse a ma plictisi si ma taraiam la lucru, ca ce altceva puteam sa fac si eu? Eh, acum, dupa ce am revenit, nu mai e asa, caci mi-a revenit si moralul la suprafata, starea mea e supraexcitata si la munca lucru intr-o veselie ca nu-s nici astia prosti degeaba, prosti, evident, la sensul ca ne platesc din buzunarul lor, cu marinimie, perioadele de gratiere. Adica, a-ti placea sau nu la munca e doar o chestiune de vacanta, nu de munca. De aceea, dara am ajuns la concluzia ca o data la sase luni imi iau o vacanta si macar una de revigorare. Am inteles acum de ce se si duc foarte des canadienii in acealeasi locuri in concediu, cateodata cautand si sa dea bani foarte putini pe acele destinatii. Pentru ca interesul lor este sa se odihneasca. Si nu e ca si cum nu s-ar putea odihni in patul lor, dar soarele, marea, briza, pe care ei in Canada nu le au, au alte efecte asupra starii generale de bine ulterioare si necesare. Cam de asta. E ca si cum si-ar lua catrafusele si ar pleca la mare. Unde, cum altfel, se simt foarte bine, daca nu, macar altfel decat in mod obisnuit, chiar si pentru o scurta vreme. Adica scurta, asa cum si trebuie, cu masura, pana nu incepe a nu mai avea rost si a se plictisi, caci si sa stai ca trantorul, fara nicio activitate nu tine prea mult fara a duce, paradoxal, tot la caderea moralului. Scapa ei pentru o saptamana, doua de trafic, cumparaturi si spalat haine, dar daca si asta ar tine prea mult, ar avea nevoie de o vacanta de munca, tot ca sa scape de rutina care, invariabil, tampeste. Incepe deci a ti se uri cu binele si iar nu-i bine, caci bine nu-i oricum. Asa ca mai bine ti se face scarba si te-apuca lehamitea de munca, decat de vacanta🗽 . In fine, anul acesta eu insa sunt chiar si mai smekera. Pentru ca nu mi-am luat primul concediu decat acum, in decembrie mai am unul hihihihi. Ca niciodata, de sarbatori, incepand cu Craciunul si pana dupa Sf. Stefan, Vasile, Ion si care mai e, la munca la mine e lacatul pus si chiar sa vreau sa ma duc, dar nu vreau, nu m-ar primi oricum.
Acestea fiind zise, eu nu stiu ce-o sa fac azi ca sa nu treaca ziua degeaba, desi trece oricum. In afara de faptul ca iar merg sa ma scormone la dinti, nimic programat nu am, desi, ce prostii vorbesc, am revenit, de curand, la acelasi program. Ma gandeam ca as putea poza foliajul, adica frunze prin copaci, un fel de cai verzi pe pereti ingalbeniti de toamna. Super!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu