Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

luni, 28 iulie 2014

Am vazut acum o stire pe CP24 titrata "Tornado hit Grand Bend" si intr-o poza trei copaci in rand scosi din radacini si doborati pe-o casa. Vreo casa de juma de milion. Am avut ieri zile ca ne-am intors teferi ca din Kitchener si pana aproape de Mississauga am venit cu tornada. La un moment dat chiar a tras Bobi masina pe dreapta pe autostrada ca ne cadea ploaia pe parbriz c-o ura c-am si zis ca numai un noroc ne mai salveaza de prapad. La Grand Bend am fost noi weekendul acesta. Eh, tornada asta care a fost aseara, sau macar thunderstorms si showere, trebuiau sa se manifeste cu talent in weekend. Dar prestatia meteorologica de saptamana aceasta a fost putin intarziata, in aplauzele noastre. A mutat tornada spre duminica seara, cand oricum nu ne mai preocupau deloc capriciile vremii. Aveam cazare booked de duminica trecuta de amigos. Ziceau ei ceva ca va ploua, dar nici pe noi, nici pe ei nu ne incomoda. Am zis ca mergem, mergem, gata, hai. Si in alta parte la o adica. Stiu ca eram intr-un magazin si numai ce vazusem un hanorac intr-o mega reducere si dupa ce ma invartisem sa-l iau, sa nu-l iau, hai sa-l iau, nu stiam daca sa-l iau galben sau rosu, mare sau mic, cu par sau fara par etc. Problema era ca nu gaseau cazare. Asta de fapt imi spuneau la telefon. Avusesera din nou altii grija sa nu lase si la altii. Si nu numai weekendul acesta, ci toata vara. Adevarul e ca nici nu sunt multe optiuni de cazare prin salbaticiunile astea. De aceea, in zona, camping-ul este foarte popular si multi canadieni prefera cortul in perioada estivala. Deci putine, dar si scumpe pe de-asupra. Dar eu am inteles logica din spatele preturilor acestora. Oameni la hotel nu pot fi cazati decat trei luni pe an, adica atat cat se poate bucura lumea in Canada, trei luni pe an, si atunci hotelierii baga si ei cat sa acopere macar jumatate din pierderile cauzate de iarna. Asta e handicapul Canazii. La faza asta merge in baston. Ma vedeti in cada aia...Da, eram foarte bucuroasa si visam sa fie acum iarna si numai zapada in jur si eu fierband acolo in jacuzzi...Ar fi o treaba, dar cine pusca trenului ajunge iarna in pustiu, ca-s probabil nametii cat hotelul. Sau daca ajungi, cum mai pleci...Bine, nu c-ar fi cu suparare sa hibernez o vreme pe-acolo...Cand sa ajungem, mai aveam vreo 6 kilometri, si noi inca eram in porumb. Il intrebam pe Bob exact ca proasta in papusoi, in mijlocul lanului, daca n-a gresit traseul, desi eu ii fixasem GPS-ul si el imi zicea, ca mai e timp sa ajungem la civilizatie. Spera si el adica. Se uita in zare sa vada vreun varf de asezare undeva. Dar era numai soseaua care se lungea pana hat departe, fara capat, ca pe un drum in ses intins perspectiva e infinita. M-a intrebat sau se intreba cand a avut timp porumbul sa se faca cat casa, ca numai in aprilie nici nu puteai iesi pe-afara. Si de ce nu are coceni? Il dau la vaci? Ba, lasa-l dracu, asta e GMO, porumbi din aia cu dinti. O sa ne ducem pe...Da, cu totii, acum tine drumul. Se uita aiurea pe pereti si pierde semaforul. Imi zice ca sunt eu stresata, dar chiar asa face. Si cand eram in Stratford isi lungea la volan gatul dupa un magazin cu lampi. Stratford e chiar un oras frumos. Am vrut sa ne intoarcem ca i s-a parut ca a vazut lampi turcesti intr-o vitrina si de cand isi doreste (!). Dar nu ne-am mai intors. Ne-am tot dus inainte si cand am ajuns la hotel a inceput sa ploua. Dar atata a tinut. Hotelul in pustiu, foarte aproape de Goderich, dar comparativ cu ce era prin jur, adica nimic ha ha, ursul, dar comparativ cu ce am fi putut gasi, calitate net superioara, hotelul fiind nou, curat, cu gust si nu atat de scump ca celelalte. Se numeste Dreamz Inn. si costa $ 165 pe noapte + tax. Si are vana cu bulbuci. Iar pe peretele din fata are Salvador Dali, The Persistence of Memory, iar in spate, are niste scaune din alea gen capsula in care te bagi cu totul si te balangani pana uiti de tine. In fine, noi am stat in camera cu amigos si am dat $ 60 in plus, dar per final iesind si unii, si altii mai ieftin fata de pretul standard. Si nu se pune la socoteala fun-ul in mai multi, care e priceless. Eu ii dau hotelului un rating de 5 stele, singurul inconvenient fiind ca fata de Grand Bend e la vreo 50 de kilometri de mers cu masina. Dar e plaja si in spatele blocului. Cum iesi din hotel, in spate, si mergi un pic, dai intr-un parc care aluneca de sus in lac, pe plaja, pe o carare ca un pod din lemn. Nu-i asa de mare ca cea de la Grand Bend, asta fiind cotata una dintre the best canadeze in zona ontariana, asa am auzit, n-am verificat, o fi, who cares, dar e buna si aia din spate, ca duminica, adica ieri, acolo am mers si ne-am lungit pe spate si am inchis ochii si am ascultat valurile si ne-am relaxat. Ne-am plimbat si pe faleza. Ne-am dat si-n leagane, ne-am jucat si pe telefon. In fine, mai lame putin decat sambata, dar ca sa nu treaca ziua degeaba. Dar sambata a fost really exciting. Grand Bend e ca un satuc de vacanta. La Grand Bend esti la mare pe bune. Soare, terase, muzica, muzica din chitara, milk shake, inghetata, zmee si Grand Bend e una din zonele renumite pentru spectacolul apusurilor. Noi n-am prins apusul decat pe jumatate ca s-a pitit in nori si n-a mai vrut sa se arate. E ok, am plans in pic, dar bine ca n-a plouat. Iar plaja, deschidere la Marele Lac Huron, ca orice plaja canadiana pana la urma, e si lasata prada salbaticiei, trasaturi wild ademenitoare. Palcurile alea de iarba crescuta in nisip si orizontul aurit al serii, e chiar fascinant. Aveam un feeling ca suntem de o luna in vacanta. Ca eram pe-acolo de multa vreme, nu doar de cateva ore. De fapt, parca eram acolo dintotdeauna. Pe cuvant, toata ziua ne-am mirat. Si nu simtisem numai eu ciudatenia. Dar stiu de ce. Pentru ca rupeam rutina, schimbasem totul. Schimbasem brusc decorul. Senzorial totul era diferit. Deodata nu mai auzeam motoare asurzitoare de masini, ci tipete de pescarusi si valuri de mare. Ati fost vreodata aici in nordul orasului? Ati incercat sa vorbiti la telefon? E imposibil. Zgomotul masinilor e pur si simplu asurzitor. Nu mai stateam pe scaun in fata unui calculator, ci cu sezutul meu princiar la o terasa si savuram un cocktail malibu, nu mai mergeam cu metroul spre aceeasi destinatie, ci fara tinta cu picioarele goale prin nisip, nu ma mai uitam la ceas, ci pe cadranul soarelui la apus. Pana si patul il schimbasem. Barbatul nu l-am schimbat. Am zis ca nu merita efortul. A fost fun si chiar un weekend cat o vacanta. Nu-mi ma mai dadeam dusa inapoi. Am vizitat si Goderich. Daca cititi pliante despre Goderich se spune ca Regina Elisabeta II a zis ca e "the prettiest town in Canada". O fi (fost). Un oras rupt in cur, pardon, de lume am vrut sa zic, cu multi ambulati vanzatori de antichitati, de vechituri, sau vorba lui C., gunoie. Dar din Goderich se vad proverbial apusurile de soare. Iar pentru un apus plin l-as mai vedea o data. Macar o data si tot in formula asta.

Back home and to our reality...:)

9 comentarii:

  1. Superbe poze. Pacat ca Grand Bend e la vreo 7 ore de Ottawa...
    Apropo cum apa? Destul de calda de scaldat? In Sandbanks cind am fost mai mult de 2 min nu puteai tine picioarele in apa ca inghetau :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca ma intrebi pe mine personal, nu stiu :)). Eu nu ma bag in apa decat daca are 100 de grade. Apa din lacurile canadeze este mult prea rece pt mine. Dar alti oameni faceau baie. Bobi a facut de doua ori si zicea ca e calda. Eu am bagat varful de la degetul mare in lac si am zis ca fac stop cardiac. So, depinde.

      Ștergere
    2. Fran tie si apa de la piscina care avea 29 de grade ti se parea rece. :)
      Era ok si apa din lac, curata si mergea sa faci baie. Era un pic rece la inceput dar te acomodai repede.

      Ștergere
    3. Noi avem un abonament pe familie la ymca si Bobi se duce mereu la piscina si imi zice si mie sa merg cu el, iar eu cand ma cheama am impresia ca ma tortureaza, tocmai pt ca pt mine apa e prea rece. Dar mi-a venit o idee. La ymca au si whirpool cu apa calda, asa ca imi voi schimba abonamentul data viitoare cand ma duc. Ma duc si eu sa "inot".

      Ștergere
  2. Apa e rece pana te uzi. Apoi dai de 2-3 ori din mani si picioare, si in catvea minute ti se pare calda. Noi am fost sambata la sandbanks si apa a fost : buna pt mine (dupa cateva miute de inotat), rece pentru ceilalti (prea fricosi sa incerce apa cu degetul)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se acomodeaza corpul, eu nu zic nu, dar problema la mine e ce fac pana se acomodeaza. Alea cateva minute sunt pt mine decisive sa nu ma bag. Intotdeauna am suferit de frig.

      Ștergere
  3. Fran, si eu la fel, asa ca am decis sa-mi iau cada cu bulbuci decat piscina. Multumiri pt relatari !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi.am revizuit atitudinea fata de viata. Uitasem cum e sa te maseze apa la spate. Abia ast sa ma duc sa.mi schimb abonamentul. Daca tu ai acasa, ferice de tine :).

      Ștergere
  4. acu am venit si eu de la grand bend. povestesc maine, cu poze la mine pe blog, dupa ce-mi revin dupa calatorie. everything is awesome. ps. si eu am vana cu bulbuci

    RăspundețiȘtergere