Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 17 mai 2014

Azi a fost o zi de weekend tare lenesa. Si-a mai revenit vremea peste zi si mi-a propus Bobi o iesire la film. Ce film? Godzilla. Godzilla...? Sau Spiderman. Sau mai bine stau acasa sa-mi fac mazare ca tot am gasit la Starsky mazare romaneasca de gradina si am luat tot ce aveau pe raft, ca si leusteanul. S-a dus el cu prietenii lui de la bloc. Chestiunea acesta cu filme de nevazut contine o profunzime pe care o voi detalia. Pana unde duce libertatea de alegere a omului? Pana unde se poate, nu pana unde se vrea. Adica eu as vedea un film, dar nu pot sa aleg decat din ceea ce exista. Iar daca se intampla ca din ceea ce exista sa nu pot alege nimic, ma reorientez catre altceva. Ca sa ma apuc eu de turnat filme dupa gustul meu, e mai complicat. Ati inteles. Asa e deci si cu libertatea. Are limitele ei. Si cand te duci la munca, de exemplu, si cauti haine sa te imbraci, nu te imbraci cu ce ai vrea, ci cu ce gasesti in dulap. Zic asta ca intr-o zi voiam sa scriu pe blog cine imi calca si mie camasile? Doamne, cat ma plictiseste. Dar ca veni vorba de libertatea de alegere, exista variantele sa nu le mai calci sau sa le calci numai la gat.
In fine, tocmai iesisem pana afara, si ma sunase Bobi sa-mi spuna ca orasul e pustiu si ca s-a dus pe Victoria Park in sus ca trenul. Probabil si-a luat lumea talpasita pe undeva ca tot avem mai mult liber de la stapanire. Si cum mergeam eu pe alee, cu capul pe sus, ma simteam tare bine, ba de la atata polen am si stranutat si un pusti c-o minge m-a binecuvantat, thank you, dar ma simteam tare bine pentru ca vedeam curtile oamenilor puzderite de lalele si magnoliile puzderite de flori. Pe magnoliul de mai jos il cheama Albert si vazandu-ma cineva pe geam ca incercam sa evit a-i calca proprietatea sa fac o poza la flori, m-a invitat sa-l admir de unde vreau si asa am ajuns sa ma inchin unui copac. I-am zis ca-mi aduc aminte asta iarna cat era de sugrumat de geata si uita-te acum la el. Iarna canadeza urbana nu are nimic splendid ca sa si-o aroge canadienii ca vreo mandrie nationala. E doar o mizerie deprimanta. La propriu. Strazile se strica sub tone de sare, parcarile devin munti de zapada neagra, singurii munti din regiune, gerul iti dezmembreaza toate incheieturile, iar alura orasului, in general, e infama. Daca prin absurd ar fi sa fac carti postale, nu as folosi in design, asa cum se obinsuieste, iarna ca laitmotiv, ci exact aceasta perioada a anului.


Si ca vorbeam de specificuri nationale de coperta, Tim Hortons a implinit 50 de ani si mi-a dat azi o gogoasa cu gaura moca, de care n-am fost prea incantata ca era prea mica, apoi eu am gasit leustean si l-am cumparat pe tot. De harbuz nu stiu ce sa zic decat ca n-a incaput in portbagaj.

6 comentarii:

  1. Am leustean proaspat, la ghiveci, trebuie doar sa vii sa-l iei. Dar cum tu nu zici nimic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi.ai dat o data, dar s.a terminat. :). Acum ca nu ne aude Elena, ea mi.a trimis seminte mai demult pe care inca le am, dar pt ca sunt o lenesa notorie, n.am reusit Inca sa le plantez.

      Ștergere
    2. :)) vino sa iei un snop sa iti pui la congelator ... daca in iulie plecam de pe Toronto in sud, in vacanta poate trec sa iti las . Asta daca nu te tenteaza sa vi pe la noi prin sat :))

      Ștergere
    3. Daca vom trece prin Windsor, iti spun, multumesc. Nu ne.am propus inca sa mergem, dar poate vom ajunge odata. Deocamdata as putea si eu sa plantez semintele alea :). Le am in plic, in dulap.

      Ștergere
  2. sa-mi dai si mie leustean ca la starsky nu mai era. cica l-a luat fran pe tot. asa mi-au spus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cum ziceam, l.am luat pe tot. Mai aveau 4 pachete. Dar eu am luat numai ce era pe raft, poate in spate or mai fi avut.

      Ștergere