Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 4 aprilie 2014

Una din plantele mele
A fost drumul pana acasa la fel de lung ca saptamana, dar cum s-au terminat si unul si alta, de aia sunt asa de vesela si n-am chef de povesti melodramatice, prin urmare imi voi incepe scrierea, prima pe aprilie - asa ca ce scriu, luati ca pe pacaleli - cu plantele mele de la birou. Astea de-acasa sunt pe copca, nu le-a priit nici lor iarna asta, una mai are doar doi craci goi, gladiola, nu gladiola se cheama, dar nu-mi vine acum exact cum ii zice, a ramas intr-o frunza dupa ce am bagat-o eu la reanimare si i-am taiat cu foarfecele aproape tot ce era prapadit, adica tot. La birou insa, plantelor le merge foarte bine. Biroul meu e plin de plante, de-am ajuns si eu sa ma simt ca una. Ca n-au avut unde le pune in alta parte si le-au pus acolo de dinainte de a ajunge eu. Si uite asa am ajuns in charge cu pus apa la flori. I' m the flower power. O data la cateva zile trebuie sa le ud. Cum ar veni, cum altii freaca menta, eu o ud. Am si stropitoare din inox si daca tot le ud pe ale mele, le ud si pe celelalte din jur. Asa udam mereu si un copac, inalt si stufos, care face umbra chiar langa mine. Fiind cel mai mare i-am pus intotdeauna si apa mai multa. Azi, dupa ce l-am udat bine, am remarcat ca are atarnat de-o craca, o jucarie simpatica. De fapt un ornament de brad era. L-am luat in mana, sa ma uit mai bine, si cand ma uit si mai bine, scutur din cap de doua ori, vad ca frunzele copacului nu-mi mai par adevarate. Poate mi-e foame (veti intelege mai jos de ce). Am pus mana pe ele, le-am pipait...Cum nimeni nu mi-a zis niciodata sa nu mai ud copacul, si doar nu l-am udat vreodata pe ascuns, am intrebat lumea, ce-i cu copacul asta? Ce-i cu copacul asta?...E din plastic!...Da...Ihi si eu il ud cu toata daruirea de doua luni de zile.

Orezul lui Bobi
As putea sa va vorbesc si cum m-a fugarit o gasca psihopata sau despre ce prostii aveam in cap acum vreo doua zile, cand am si transmis un teaser pe platforma de comentarii, dar altceva e la fel de important. Vorbeam acum ceva vreme cum uit zilele cu facturile. Tot asa si azi, dar mai am una, la fel de agasanta, de care ma amuz eu acum, dar nu-i nimic amuzant, ba-i infiorator de tragic. Semn de schizofrenie. Acum ceva zile, cand am plecat spre casa, am gasit pe o bancheta in metrou ziarul Metro. Era acolo un articol din categoria aia utilitara pentru retardati, cum ca e mai bine sa iti iei pachet de acasa cand te duci la lucru, ca salvezi astfel peste 3.000 de dolari pe an, decat daca iti iei lunch-ul de la fast-food. Si, in plus, e si mai sanatos sa-ti prepari mancarea acasa. Asta stiam si eu. Ceea ce articolul insa nu spunea - era un articol pentru retardati, dar eu aveam nevoie de unul pentru si mai retardati - era cum sa faci ca sa iti faci pachetul in fiecare dimineata. Caci, nu in fiecare dimineata, sa nu exagerez, dar frecvent, eu ma trezesc tarziu, desi ma scol devreme, ca iar n-am pachet pentru la lucru. Si cum deja sunt in intarziere si mai am 5 minute pana sa ies din casa, am impresia ca sa-mi fac un sandvish ar dura cel putin 10. Asa ca nu-mi mai fac deloc. Arunc in rucsac doua banane si ura si la gara. La foamea pe care o rabd cateodata, de vad blurat, un om normal, dar eu sunt deja planta, si-ar promite si s-ar tine si de promisiune ca de a doua zi isi va organiza timpul matinal mai cu folos. Dar parca am alzheimer, ca a doua zi bag iar doua banane in rucsac si ura si la gara. Eu lucrez intr-o zona unde nu exista magazine prin apropiere, ceea ce face situatia extrem de severa. E un Mac la o distanta considerabila, destul de departe incat lenea de a ma duce pana acolo sa fie uneori chiar mai mare decat foamea. Asa se face ca acum vreo cateva zile am ajuns acasa infometata ca un lup, de am mancat la rand o farfurie de mazare cu vita, un castron cu orez condimentat in stil asiatic cu pui, o bucata de prajitura cu fructe si un pahar cu iaurt cu un corn, nu mai stiu daca in ordinea aceasta, dar ma durea splina. Am presat putin splina sa ma fac loc si iar am mai bagat o farfurie de orez abia preparat de Bobi. Nu ma mai puteam misca si aveam impresia ca l-am mancat pe Bobi si nu orezul lui, m-am asezat pe canapea, unde imediat am si adormit. Si am dormit acolo pana la 3 dimineata. De-o parte a canapelei erau niste haine, de cealalta parte, erau alte haine, iar in mijloc era un loc mic si gol. Acolo am adormit eu. M-am sculat la 3 dimineata si singurul lucru pe care l-am zis cand m-am intins si eu ca omul in dormitor a fost, oh Doamne, ce bine-i in pat.

De ce radeam acum cateva zile? Pentru ca dupa ce am dormit ca un organism in stadiul intrauterin in coltul din mijlocul canapelei, cand am ajuns a doua zi acasa, atat de traumatizanta mi-a fost experienta, de am fugit toata seara de canapea. M-am dus direct in pat si am inceput sa faccumparaturi pe Kindle. Asa mi-am cumparat Hyperbole and a Half, cea mai amuzanta carte pe care am citit-o in ultima suta de ani. Eram in metrou si nu mai puteam de ras, imi venea sa ma tavalesc pe jos, dar n-aveam loc. Atunci mi-am pus si serios intrebarea de ce oamenilor le este jena sa rada de unii singuri in public, ca eu nu mai aveam niciuna. Citeam acolo despre cat de improbabil este sa te atace o gasca in propria casa. La fel de improbabil, dar foarte posibil, cum e sa te atace cand te duci la munca. Si nu una, ci doua...

10 comentarii:

  1. Serios? Te-a atacat gasca pe strada? Si se duse mitul securitatii canadiene. Nimic politie prin zona?

    Cat despre facturi eu folosesc MsMoney (discontinued and free). Vad cu 10 zile inainte cand vine bill ul. Ma rog, un program de evidenta d-asta tot impul e util (nu Quicken, ala e o aberatie)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ca stii cum sunt gastele. Le apuca damblaua din senin. Nu eram singura pe strada, mai erau vreo doi oameni pe langa mine. Si alea se plimbau si cand ne.au vz, au inceput sa.si intinda gaturile si aripile si sa alerge spre noi. Vb vine ca m.au fugarit, ca m.am oprit pe loc si nu stiam ce sa fac.

      Ștergere
    2. Sint prost, eu am inteles gashca, as in street gang :))) Data viitoare ameninta-le ca le faci pateu :)

      Ștergere
    3. Hai ca m-ai facut sa rad. Vezi daca nu folosesc diacritice...Ca sa clarific, m-a atacat o gashca de gashte, adica un fel de maidanezi.

      Ștergere
  2. =)))))))) Dar ti-ai imaginat cum e sa te fugareasca o gaina? La gaste te mai astepti,dar la gaina? I think she had some secret agenda :D
    Si nu,nu e vorba de mine in caz ca te intrebai :P Eu eram martorul care injura ca nu avea camera cu el :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu cum e :)). Cand eram la facultate, ai mei aveau acasa un cocos dus rau cu pluta, care cand ma vedea facea ca toate animalele padurii. Ma fugarea, imi sarea in cap. Faza tare era ca numai pe mine avea boala de ajunsesem sa nu mai pot iesi din casa din cauza lui :)). Din pacate pentur el, life is short.

      Ștergere
  3. Am ras cu lacrimi, cum sa uzi copacul de plastic? Maine-poimaine rodeste, atunci sa te vad ce ai sa faci! Daca ai tai colegi s-au amuzat de acest lucru, poti sa le intorci farsa si sa pui niste fructe de plastic in el, sa le spui ca a rodit copacul de plastic :D

    RăspundețiȘtergere