Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 12 martie 2014

Ruta normala de nord, eu vorbesc de linia verde.
Azi n-am putut sa deschid usa de la firma sa plec acasa ca era ingropata in zapada. Mai ca as fi zis ca sunt in Dubai in hotelul ala construit in apa, unde stai la masa si se uita rechinii la tine cum mananci. N-are nicio logica, stiu, dar am inceput si eu sa visez cu ochii deschisi. M-am intors si am iesit pe usa din dos, cea de da in parcare, unde colegii mei, cu lopetile, isi cautau masinile. I-am salutat de noapte buna si am inceput a face carare prin nameti, cu adidasii mei, in care imi intrase zapada pana la chiloti. Azi cu cativa am vorbit despre morti in pauza de masa, de am si uitat sa ne intoarcem la lucru. O canadianca, in Newfoundland nascuta cu multi ani in urma, ne povestea cum se pisau ei cand erau mici in niste ligheane ca afara era prea frig sa iasa si dimineata aruncau bocna galbena ca sa elibereze ligheanul pentru noapte. Zicea ca se incalzeau cu pietre. Le bagau in soba si apoi si le lipeau noaptea de spate. Povesti dintr-o Canada indepartata si spatial, si temporal. Apoi, nu stiu cum am ajuns sa vorbim despre cenusa cainilor morti...in timp ce eu imi mancam snitzelul facut de Bobi aseara, cand de oboseala, presupun, a uitat sa le si prajeasca. Am plecat spre metrou ca despre metrou vreau sa povestesc. Din categoria de mai jos. Ce ma scoate pe mine din toate mintile, presupunand ca am mai multe si nu una singura si aia batuta-n cap. Faptul ca se opreste tot timpul intre statii sa-si traga duhul, asta cand nu ne da afara de tot, luati-o by default, ca la urma, urmei, abonamentul nu costa decat vreo suta si de dolari. Iar serviciul face toti banii pe care, ca sa fim chit, nici nu i-as mai da, nu de alta, dar stiu si cum de la statia la care eu ma urc. Cand am urcat prima data nu cunoasteam ruta si n-am stiut ca pe aia nu se plateste, ca-i ruta autobuzului, dar m-a luat unul la chestionat ca de ce nu-mi platesc fee-ul. Ce-ai ma, cu mine? Nu ca ce am cu tine...Dar cine esti tu sa ma chestionezi pe mine? Sunt unul care-si plateste tichetul. Pai si eu mi-l platesc man, stai chill, stai sa ajung la metrou. Dar avea dreptate. Dupa ce mi-am dat seama, nu de alta, dar, intr-adevar, intrasem in tren si eu inca aveam token-ul in mana, m-am conformat. Normal ca am si calatorii normale, mai tot timpul, dar si anormale, si acestea destul de frecvente, dupa cum urmeaza. Metroul e plin de lume la rush hour cand cu precadere circul si eu si cu greu gasesti un loc, fie ca-i dimineata, ori ca-i seara. Azi dimineata am gasit un loc, pe banchetele alea de sunt trei la numar asezate fata in fata cu alte trei. Nu stiu cum naiba se face ca ma pun tot timpul langa, sau si mai grav, intre, oameni cu gabarit cu mult peste media considerata obisnuita si cu muuult peste a mea, eu fiind incadrata la categoria 3 pe actul de identitate. Ma striveau dimineata de faceam ca un constipat, iar de stat exact ca pe sezatoare stateam. Si mai si buchiam ca un chior intr-o carte care arata fix ca o carte de rugaciuni, cu ochelarii mei plini de stropi ca dimineata cand am plecat, ploua urat de tot, nu ningea frumos, ca spre sfarsitul zilei, cand ne-a ingropat iar rahatul alb. I-am sters pana la urma de haina, facand situatia si mai catastrofica. In fine, mi se intampla in mod regulat. Sa ma striveasca grasii prin metrou. Nu cred ca simt cand ma foiesc, asa ca ce sa fac, e ok. Oamenii din metrou, cand nu joaca Tetris, ca mine, sau nu se machiaza, dorm, si din picioare. Eu caut sa prind scaunul de langa geam, ca-mi catar genunchii pe spatarul banchetei din fata, ca sa ma simt confortabil, si-apoi daca trec si eu in lumea viselor, nu stric randuiala nimanui. Asa ca, dupa cum ziceam, langa mine se aseaza un gras, care, de obicei, se culca. Cand eu dau sa cobor, nu vreau sa-i deranjez somnul, asa ca il pasesc. S-a intamplat de cateva ori. Dar azi n-am nimerit tinta si am cazut fix in cap, luand din plin punga pe care si-o tinea in poala. Au inceput oamenii din jurul meu sa-si ceara scuze (!), in timp ce obstacolul abia se trezise din mortii lui si se uita la mine cum ma adun gramada de pe jos.

7 comentarii:

  1. Mie a inceput sa.mi placa la metrou
    in primul an ma enervam cand se oprea non stop
    acum am invatat sa nu ma mai grabesc nicaieri
    Cand vad scaune cum spui tu unde nu am loc sa ma asez intre prefer sa stau in picioare
    acum cel mai bine imi e la usi mai ales cand stiu ca pe acolo nu o sa coboare nimeni
    le sprijin cu incredre :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, ca si mie imi place. Prefer de o mie de ori metroul, decat sa stau in trafic in masina. Dar cand se opreste in statii, tot ma enerveaza. Vreau, de exemplu, sa ajung la serviciu la timp si n-am nicio placere sa stiu ca as putea intarzia din cauza lor. Dar cand nu ma grabesc, n-am nicio problema nici eu.

      Ștergere
  2. Viata de oras!
    Nu mi-ar placea.Imi aduce aminte de Bucuresti. Mai bine aici la țară, mai liniște, mai mult aer curat, mai mult spatiu si mai putin timp in trafic.
    Nu-i de mirare ca va apuca disperarea din cauza iernii, sau orice motiv ar fi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce disperare? Ce iarna? M-apuca si amneziile :)). In Toronto a nins ieri asa de frumos de m-am bucurat ca un copil, de unde ai tras tu asa concluzii?! Eh, nu e chiar disperare si daca e suparare nu e in niciun caz de la metrou. Cu metroul am eu asa, un ghimpe, de mai demult, dar nu e nimic asa de grav.

      Ștergere
  3. Azi dimineata in metrou m.am gandit la tine :)
    Iar signal problems pe linia 1
    radeau niste pustoaice ieri ca le lua vantul pe sus
    ma oprisem pentru cateva momente sa.mi dau seama de directia vantului sa pot sa ma las in voia lui :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :). Mersi ca te-ai gandit la mine, dar signal problems pe linia 1 am experimentat si eu, of course. Ori eram in acelasi metrou, din indulgenta spun asta, ori e chiar asa cum spun eu.

      Ștergere
  4. Nu ai experimentat Calgary sa vezi cume iarna acolo.....

    RăspundețiȘtergere