Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 22 martie 2014

Ca veni vorba de fericire, s-a publicat si raportul World Happiness, iar Canada se afla pe locul al 6-lea, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia, Olanda si Suedia. Raportul a luat in considerare standardul de viata, suportul social, castigurile, stabilitatea familiala, "perceptia asupra coruptiei" si "libertatea de a alege cum sa-ti traiesti viata". 82% dintre canadieni declarasera ca experientele pozitive pe care le au intr-o zi sunt mai multe decat cele negative. Daca as fi fost intrebata si eu as fi spus la fel si asta pentru ca la capatul fiecarei zile, imi astern capul pe perna, asteptand ca ziua de maine sa fie cel putin la fel ca cea abia trecuta. Ca aseara, de exemplu, cand dupa o zi plina, terminata pe la 9, ca imediat dupa ce am venit de la munca, am mers de ne-am facut taxele, mi-am cumparat cea mai proasta pizza. Au fost schimbati baietii si ei n-au invatat s-o faca precum cei dinainte. Probabil nu stiau exact procedura, asa ca au lasat-o cruda. Dar cum n-o puteam duce inapoi ca deja o mancasem, m-am culcat fericita ca azi o sa ma duc la festival sa vad cum picura siropul de artar. Cand am dat azi dimineata perdeaua la o parte, peluza primavaratica a parcului nostru se acoperise iar cu zapada, acest rahat alb, negru pe alocuri si imputit, asa ca mi-am zis fericita ca trebuie sa-mi umplu ziua cu altceva. Vorba celebrului Einstein, cand faptele nu se pupa cu teoria, schimba faptele. Relativitate. Imi plac vorbele de duh ale lui Einstein pentru ca, tot potrivit unei vorbe celebre, nimeni nu indrazneste sa il contrazica. Ma gandesc ca poate reusesc si eu dupa o saptamana sa-mi recuperez blugii. I-am dus luni la o croitorie din Target, pe buna baza ca ma suna ei cand sunt gata scurtati, ca asa mi-au zis. Le-am spus sa-mi lase un voice mail ca eu nu sunt acasa si daca ma suna pe mobil oricum nu raspund. Cand i-am dus acolo, cativa studenti faceau fericiti practica sub nuiaua unui guru al cusatoriei, care ne-a invitat si pe noi sa luam lectii de cusut. Vreo 200 de dolari doua saptamani, o nimica toata la cata meserie inveti. Ma intorceam seara de seara acasa cu gandul la voice mail-ul de la croitorie, verificam telefonul, dar butonul lui rosu nu clipocea, inca nu eram nefericita, ba imi ziceam ca poate nu le-oi fi dat eu numarul intocmai, ca mi se mai intampla. Asa ca joi m-am dus eu in persoana sa vad care-i treaba cu pantalonii. Cel in charge joi nu stia de capul lui si nici unde sunt blugii mei, l-am intrebat daca nu cumva studentii fac teste pe ei, sa-i caute pe-acolo, nu i-a gasit, asa ca a ramas iar cum stabilisem, ca ma suna ei. Cand or fi gata. Bobi incepuse a ridica tonul ca el vrea blugii si banii inapoi. Dar eu l-am linistit. Nu de alta, dar dadusem vreo 11 dolari si nu era vorba ca era numai atat, ca tot ai mei erau, dar sa ma fi pus sa caut alta croitorie chiar era un efort mai mare decat sa nu mi-i mai recuperez deloc.
...Intre timp a trecut o luna de cand m-am angajat in alta parte. Nu stiu daca sunt buna sau nu ca nu mi-a zis nimeni, dar am tinut sa ma bag in seama precizand-le ca am o luna de cand sunt in firma, moment in care sefa mi-a spus ca eu sunt singura care-si numara zilele, altcineva n-o face. Ma duc la munca cu toata daruirea, dar asa faceam si cand ciopleam ananas. Cu tot talentul, pana la perfectiunea unei opere de arta. O mentiune interesanta, firma este smoke free, asa sunt toate, doar ca nu toate se tin de regula pe toata proprietatea, inclusiv in parcare sau in fata usii de la intrare, sau la colt. Asa ca cine vrea sa-si afume organele interne, nu are decat sa treaca strada, eventual, la vecinul mai cu inima. Mi se pare si normal, un alt motiv sa fiu fericita deoarece pe mine oricum nu ma afecteaza in niciun fel...Poate ma las si eu de prostii. I'll meet you at midnight, Smokie, go next door to Alice. Apropo de ce ziceam mai jos si in legatura directa cu ce ziceam mai sus, tambalaul cronic de care nu ma pot trata...chestia aceasta se manifesta numai acasa. La munca, unde a dracu ironie a sortii am un job pentru care disciplina si organizarea sunt mandatory, nu se manifesta deloc, de unde trag concluzia, ori ca sunt bolnava de personalitate dubla, ori ca nu functionez decat cu nuiaua deasupra capului, ori ca ma doare in bascheti de toate atunci cand nu e necesar sa ma doara.

4 comentarii:

  1. Ştii vorba aia... fericiţi de cei săraci cu duhul? N-a zis-o Einstein dar se pare că se potriveşte bine în Canada. Toţi colegii mei de servici care au călătorit În Europa s-au întors de-acolo de parcă au vizitat raiul. Şi se face că doar jumătate din ei au rămas printre cei 82%...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Potrivit acestui report, Canada si Australia sunt singurele tari non-europene din top 10. Multi canadieni n.au vizitat niciodata Europa, asa ca poate nici termen de comparatie n.au. Acum, este totusi o diferenta intre a vizita o tara si a trai efectiv acolo. Eu, personal, n.am trait mai mult timp decat in Romania si Canada, deci de celelalte nu pot vb decat din auzite sau raportandu.ma la astfel de rapoarte, foarte seci in esenta lor. Apropo de vorba fericiti cei saraci cu duhul, nu e a lui Einstein, asa.i, e o vb crestineasca. Am citit undeva ca nu inseamna fericiti cei prosti, ci saraci cu duhul ar insemna umili in spirit. O alta interpretare, nu stiu ce sa zic.

      Ștergere
    2. "Prin saracia cu duhul se intelege smerenia, care este cea dintai virtute pe scara desavarsirii crestine, prima litera a alfabetului duhovnicesc. Orice urcus necesita un inceput sau o temelie, iar in urcusul duhovnicesc, smerenia este inceputul mantuirii, cum afirma psalmistul: "M-am smerit si m-a mantuit pe mine" (Ps. 114, 6).

      Smerenia este inteleasa ca o expresie a dependentei noastre fata de Dumnezeu si intr-un fel, fata de societate. In sens relativ, ea inseamna micime, neputinta, iar in sensul autentic, o traire existentiala a dependentei noastre fata de Dumnezeu" :D

      Ștergere
    3. Deci, aproape ce am zis si eu.

      Ștergere