Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

joi, 13 decembrie 2012

Hai sa bag totusi niste marfa de rumegat ca mi-am revenit. La sensul ca pana in seara aceasta, in toate celelalte din urma, cum am bagat ca migul spatamana asta, deh, sfarsit de an, adormeam seara, a se citi seara, nu noaptea, ca ciobanul. Nu mai tarziu de 9.30. Imbracata. De ma sculam dimineata sa ma schimb. Sa va povestesc si cum a fost la petrecerea de Craciun, la care chiar am vrut sa merg, daca n-o ratam. Eu credeam ca-i vineri. Stiam gresit, dar nu chiar, pentru ca vineri, adica maine are loc o mega tombola de Craciun pentru care toti au tras dintr-o caciula un biletel pe care scria numele celui caruia bla, bla ati inteles. Eu eram prin primele mele zile. Si daca toata lumea se baga si daca tot m-au intrebat daca vreau si eu sa ma bag, adica sa-mi bag mana in caciula, ce puteam sa fac?! Da, zic. Si am tras. Vicepresedintele companiei :)))))))). Sper sa-i placa ce i-am luat.

Si am crezut ca aia va fi petrecerea. Cand, se fapt, fusese ieri. Cand, de fapt, m-am si dumirit. Ma sunase cineva de la head office, avea loc intre noi o discutie ca intre nebuni, eu vorbeam de vineri, fata aia nu pricepea, nici eu nimic de la ea de miercuri. In fine, a ramas asa. I-am zis ca ma duc, dupa ce m-am dumirit o tara, desi nu prea bine. Neintelegerile se produsesera din simplul motiv ca totul fusese pus la cale cam cand aterizasem si eu pe la ei. Adica atunci aveau loc organizarile, iar eu n-aveam nici adresa de e-mail la ei sa-mi trimita detalii. Sau doar pentru ca sunt eu prea invartita in jurul cozii. In fine. M-as fi dus, zic, doar ca avea loc, de fapt, a avut, la un restaurant fistichiu dintr-un hotel la fel. Iar eu eram imbracata, cum sunt de obicei, in papuci de casa si pijamale. V-am zis, ca nu apucam sa ma schimb. Aveam deja vestitii mei tenisi in picioare, jeansi si un pulover cu un pinguin in piept cu fular. Pinguinul are fular. M-as fi dus asa, dar parca nici chiar asa. Si ajungand totusi la head office pe la 5, imi zisesem ca poate ma iau dupa ei daca ma smiorcai o tara. Ca n-am avut timp sa trec pe acasa, din astea...Numai ca...gol, pustiu...Numai eu si scaunele pe-acolo. No, bun asa. Am lasat si eu ce-aveam acolo de lasat si am plecat la mall sa-mi cumpar termos. Distractie placuta! Hai ca n-ati inteles nici voi nimic. Asta era si ideea.

In rest, astept sa treaca ziua de maine si zilele de saptamana viitoare sa vina Craciunul, ca vor fi multe zile libere si am si planuri. Plecam in SUA, nu stam pe-acasa, asa ca adio cozonaci, adio tot. Adica am scapat. Ce voiam sa va zic, ca sa vi se para totusi "interesant" ce scriu si azi. Ma gandeam in drum spre munca azi, nu-i bai, a fost bine, imi mai trece si mie vremea, in traseul de peste o ora cu metroul dintr-o parte in alta a impresionantului oras Toronto, ca unii isi cauta motive sa nu mai emigreze, iar altii sa o faca. Treaba fiecaruia, ca doar nu a mea. Eu sunt deja emigrata. Mi-a trecut vremea punerii unor astfel de probleme. Apoi, asa cum ii raspundeam cuiva, blogul acesta al meu e doar un paduche ratacit in capul lumii. Deci, oricine il poate ignora si nu pierde nimic. Asa, ma gandeam in felul urmator. Cand esti mai la inceput, depinde cat dureaza asta...o luna, 6, 2 ani, 5...pana sa te prinzi de-o treaba, critici. Cica ar fi normal. E parte integranta a socului cultural. In plus, nu e nimic anormal sa critici, ba dimpotriva. Dar daca o faci in folosul comunitatii sau macar al tau. Deci, criticatul, parte a socului cultural ziceam....mai pe la inceput, am citit de la library multe carti in materie si am incercat sa inteleg, psihologic cum ar veni, niste treburi prin care treceam si eu. Ca doar si eu la fel ca toti, ca n-oi fi fost mai de colo. Nu ma refer acum la criticat pretul la case, ca asta e altceva, ci la criticat cultura adoptiva, cu tot ce inseamna ea.

Noul venit adopta, inainte de orice, orice altceva, o atitudine superioara, ca si cum ar fi miezul din dodoasca, si se pune pe criticat tot: astia de aici fac, astia de aici dreg, astia de aici asa se imbraca, noi nu eram asa, noi n-am fi facut asta niciodata. Super...Dar pe ce te bazezi? Ei erau aici dinainte de a veni tu si nu pareau deloc frustrati de lipsa ta din decor. In ceea ce priveste diferentele culturale, despre ele am putea spune ca sunt altfel, nici pe departe mai bune sau mai rele decat ale noastre. Si Canada, da, este altfel. Mai bine am recunoaste ca nu suntem capabili sau nu vrem pur si simplu sa le adoptam, sa ne integram sau macar sa le vedem ca atare (ceea ce mi se pare cel mai indicat) si, in fata unei sinceritati debordante, toate armele cad, decat sa dam cu barda pe langa, nefacand astfel altceva decat sa intarim si mai abitir diferentele dintre noi si ei, in sensul ca prin negare dovedim si mai si ca nu avem dreptate :))))).

Si ma mai gandeam si la altceava, la cultura minora, periferica si sighinasa din care venim. Stiti ca atunci cand m-am imbracat in eschimos, sau in emo, si m-am dus la petrecerea de Halloween s-au pus unii sa ma "atace"...ca imediat mai inghititi pe nemestecate tot ce au aia pe-acolo...Ok... Dar, daca un canadian ar veni in Romania si ar vrea cu tot sufletul sa adopte, sau macar sa incerce sa traiasca putin din realitatile culturale ale unui roman?...Sa zicem ca s-ar imbraca in cioban si s-ar duce sa pasca oile... Dau si eu un exemplu. Acelasi roman ce-ar face? Cu siguranta s-ar simti mandru si s-ar bucura. Il baga si pe el cineva in seama. Asta e diferenta.

10 comentarii:

  1. Vezi ca ti-am lasat un mesaj pe FB. Lavinia

    RăspundețiȘtergere
  2. ”Ei erau aici dinainte de a veni tu si nu pareau deloc frustrati de lipsa ta din decor.”

    Perfect spus!

    Mai mult, ei, canadienii, s-au incapatanat si inainte de aterizarea martienilor in Canada sa nu moare din cauza mancarii cu GMO-uri, nici din cauza caselor din placaje, si nici nu o asteptau cu sufletul la gura pe ”geniala” din Carpati sa le lumineze ea creierul, sa-i invete ea cum este alcatuita lumea (pe care ea abia acum a descoperit-o) si sa le interpreteze ea ce spun statisticile si ziarele. :D :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Man esti tare de tot. imi place ce comentezi pe blog. te citesc mereu, iti caut mesajele. daca am vreo zi proasta ma inveselesc citind raspunsurile tale. tine-o tot asa!!!!!!

      Ștergere
  3. M-am gandit la asta observand cum unor canadieni li se pare absolut normal ce li se intampla, lucruri care noua nu prea. De exemplu, commutingul. E aberant sa sa stau in masina 2 ore in drum spre serviciu, e aberant sa iau masina ca sa merg sa-mi cumpar o paine etc... Pentru ei nu este. Asa au crescut. Asa cum noi am crescut altfel. La fel cum, citisem si in cartea romancei aleia despre cum se imbraca, in general, canadienii. Cu o soseta de-un fel si una de alt fel si-i doare in cot de cel de langa. Cam la asta ma refeream.

    RăspundețiȘtergere
  4. Faza cu sosetele e tare dar am descoperit-o acum vreo doi ani l a prietena a fiica-mii (romanca )marita ...la vremea aceea stateau la New York...
    Au venit in vizita si am observat aceleasi sosete diferite .... Explicatia ? Nu-i placea sa stea sa le imperecheze dupa spalat asa ca le punea la gramada si lua ce culoare nimerea :)))
    Si din ce am inteles e chiar o tendinta la moda asta . Altfel o fetica tara cocheta :) Asa cum ai spus ....fiecare cu ideiile lor si nu vad de ce ar trebui sa ma deranjeze :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Apropo de sosete. Cand m-am dus ieri sa-mi iau termos de la mall, am intrat pe la H&M si ce am vazut? Un buchet de sapte perechi de sosete, cate o pereche pentru fiecare zi a saptamanii. Pe fiecare pereche scria Monday, Tuesday, Wednesday, Thursday, Friday, Saturday, si Sunday. Mi-am zis, Dumnezaule mare, cate nu va dau oare prin cap? La baza e o idee f simpla, dar tocami ceea ce-i f simplu e cateodata extrem de socant :))). Ba mai mult, am vrut sa le si cumpar, mi s-au parut chiar tari, daca, din nou, coada nu era cat mall-ul :( si nu aveam rabdare sa stau.

    RăspundețiȘtergere
  6. Francesca tu esti sigur pui de Mowgli :)) de stat la coada nici eu nu am rabdare ,,,,cred ca am sechele di perioada lui Ceasca :))) Dar de mers in magazine , la shopping nu ma pot lipsi :)
    Si acum ca am scapat de omul meu care nu are rabdare sa stea dupa mine sunt cea mai happy ....macar pentru atat si a meritat sa invat sa sofez :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Si pentru ca se pare ca nu m-am epuizat, v-am zis ca mi-am revenit, mai zicem uneori, nu poti, frate, sa compari Europa cu North America. Pai normal ca nu poti sa le compari. In clasa a intaia am invatat sa nu pun laolalta merele si perele.

    Intra apoi in discutie preferintele fiecaruia, dar tu cine te crezi sa dai valoare unui lucru in locul altuia? Nu-i asa? BTW, mie imi place in Europa. Cand am fost la Florenta am innebunit. Dar imi place si aici. Cum ar veni, mie imi place tot. Pe naiba, nu-i asa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi plac turnuletele, castelele, statuile... Una este sa fii vizitator/turist si alta sa traiesti in sistem. Sistemul te haleste ca este acelasi kakat intins peste tot. Oamenii se confrunta cu aceleasi probleme si in UE ca si in Canada. Doar peisajele citadine difera, in rest... hartie igienica sa avem suficienta :))))

      Ștergere