Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

luni, 22 octombrie 2012

ca la loterie

Acum de cand se lumineaza tarziu, innebunesc de placere sa ma trezesc dimineata, cu noaptea in cap. Si nu e o gluma, mirosul de cafea din casa, masuta de calculator de langa geamul inca intunecat, masuta plina cu flori, apropo, trebuie sa va arat ce floare am, un moment, poate cel mai placut, al inca unei zile, care pe parcurs se schimba, se stramba...eu va spun cu toata sinceritatea, ca nu am de ce sa va mint, n-am facut-o pana acum, si nici de acum incolo nu am de ce sa o fac, viata mea e foarte linistita in momentul acesta. E adevarat, au trecut aproape doi ani de cand am plecat de acasa cu 2 valize si 10.000 de dolari. Ceea ce vreau sa sugerez este ca nu sunt departe de probleme, ohoho, cate mai sunt de rezolvat, dar per ansamblu, curgerea domoala a zilelor si lipsa de griji acute (pana la urmatoarele rafale), ne face si pe mine, si pe Bobi, sa luam totul mai la pas. Nu a fost dintotdeauna asa. Si stiti foarte bine. Am avut si perioade mult mai grele, pierderea job-ului, cautarea altuia, tulburarea mea vizavi de drumul pe care sa ma orientez...Dar ceea ce mi-as dori, de vreme ce blogul acesta, la sugestia "exit poll-ului", e si o sursa de informare pentru viitori emigranti, este ca acesti viitori emigranti sa-si faca o idee obiectiva si cat de cat reala despre o posibila viata sub artari, goi de-acum, ca vine iarna. Si adresandu-ma strict lor, ati vazut, oamenii cu experieta emigrarii canadeze vorbesc in cele mai diverse moduri despre aceste locuri. Eu va spun ca poate fi bine, dar e si greu, foarte greu uneori, altii va spun ca e de mare cacat si atat, altii ca e paradis si tot asa. Si repet, din punctul acesta de vedere, cu totii au dreptate, pentru ca unii vorbesc si raportandu-se la parcursul lor. Nu cred ca se poate o privire de ansamblu, printr-o distantare totala. Evident ca exista si realitatea locului, dincolo de perceptii personale, si ati aflat-o si pe aia. Case de placaj, asa este, si vorbesc in conditiile in care locuiesc cu un domn specialist in casa, care sunt foarte scumpe, irational de scumpe, mancare de proasta calitate, ca in North America, hormoni in pui, GMO in cucurigi, dar noi, pe cat posibil, incercam sa cheltuim pe mancare foarte multi bani, tocmai pentru a o lua pe cea mai de calitate, atat cat poate fi ea de calitate...oameni care isi subrezesc sanatatea, in functie si de predispozitii, evident, asigurari scumpe la masini, masini scumpe, viata scumpa, distante lungi de parcurs pana la job in cazul unora - Bobi parcurge 120 de km dus-intors, eu nici 10 minute - , scoli slabe pana la terminarea liceului, dar angrenate in piata muncii locale pentru cei care continua, joburi de jos prestate de imigranti, dar sunt si canadieni care fac aceleasi tipuri de joburi, cu mentiunea, la o alta varsta si mult mai putini (dar in Toronto, canadienii din tata in fiu sunt minoritari), cum sunt si imigranti care presteaza job-uri foarte bune. Asta pe de o parte, apoi, pe de alta, salarii bune, si autostrazi, full la rush-hour, dar cum altfel intr-o metropola americana, respect pentru munca depusa, cine imi spune ca e invers, nu il cred, o politete excesiva, cateodata enervant de excesiva din partea localnicilor, functionarea in bune conditii, chiar si-asa birocratica, a sistemului administrativ, si vorbesc din experienta, siguranta in miezul noptii, desi se impusca si pe aici diversi, lipsa spagilor la nivelul de jos, reale posibilitati de avansare in profesie, e adevarat, cu efort de toate felurile, bani cheltuiti si credite facute, un tratament destul de nediscriminatoriu, cel putin in cazul albilor, iar noi suntem albi...acum ca suntem, ca imigranti, platiti sub un canadian, o fi foarte adevarat, dar eu sunt platita la fel ca toti ceilalti cu care lucrez, Bobi, la pretul pietei, avand in vedere experienta canadiana pe care o are. Are 28 de ani, e imigrant de 2 ani in Canada, lucreaza intr-o firma mare, pe meserie, si nu ca muncitor necalificat, face o meserie calificata, in field engineering. Si repet, am venit de doi ani, fara a avea vreo cunostinta in Canada si cu foarte putini bani la noi. Din acest punct de vedere, pentru mine este mult mai greu, avand la baza, poate cea mai paguboasa meserie pe care ar putea-o avea un imigrant. Dar si in situatia acesta exista n variante de miscare. Eu va spun cum sta realitatea noastra, altii o pot spune pe a lor. De ce m-as simti eu pagubita si tepuita venind aici? Nu am de ce. Ca nu stiu daca vreau sa raman e pentru ca ma simt mult prea departe de casa si de ai mei, nu ma simt ca acasa, e un feeling greu de descris, dar si foarte puternic, n-are locul acesta suflet pentru mine. Iar daca va continua sa fie asa, nu ma voi putea obisnui cu o astfel de stare perpetua.
...Dar totul este ca la loterie. Foarte multe variabile, printre care background, premise, predispozitii, noroc, stau in calea a ceea ce urmeaza a se intampla cu cei veniti. Am cunoscut oameni, abia veniti in Canada, care au reusit sa obtina un salariu de 45.000/an in trei luni, avansand la 70.000 peste alte 4 luni, la fel cum am cunoscut oameni, de 8 ani in Canada, lucrand inca pe minimum pe economie. Oamenii acestia vor vorbi diferit de ceea ce li se intampla. Am cunoscut aici oameni carora le este dor de casa, indiferent de circumstante, dar si pe altii care se simt aici ca pestele in apa. Si acestia vor vorbi diferit de ceea ce li se intampla. Am cunoscut oameni frustrati de sistem, dar si oameni care nu au nicio problema cu el. Si ei vor vorbi diferit de ceea ce li se intampla. Acum, ca tara aceasta nu este nici pe departe perfecta si ca are o gramada de bube in cap, e adevarat, dar cazand, din nou, in patima comparatiei cu locul de provenienta, alege unde ti-e mai bine. Un comentariu anterior sugera foarte bine ca in zilele noastre nu traim unde ne place, ci unde ne baga si pe noi cineva in seama, ca sa il citez. Canada este unul dintre aceste locuri.
Sa va dau niste exemple. Ati vazut si voi, omul care s-a intors acasa dupa 10 ani. Cu tot respectul pentru decizia lui, e a lui si daca a luat-o pentru ca asa a simtit, ca asa a considerat de cuviinta ca e mai potrivit pentru viata lui, il apreciez din tot sufletul. O alta familie, cunostinte bune de ale noastre, de 12 ani in Canada, au acum, aici, o viata cat se poate de decenta. Au venit in Canada, atunci cand aveau varsta pe care o aveam eu si Bobi cand am emigrat, cuplu fara copii. El inginer IT-ist, meserie foarte cautata aici, ea profesoara. A reusit sa profeseze doar el. Ea si-a echivalat studiile, dar nu a reusit sa-si gaseasca job nici pana acum, lucrand multi ani intr-o fabrica. Acum nu mai lucreaza deloc, traind, o familie de 4 membri, dintr-un singur salariu. Dupa 4 ani de la aterizare, au facut primul copil, dupa aia pe al doilea, si-au luat casa, cu credit, evident, si in alte conditii decat cele de azi. Au tot ce le trebuie, evident, material vorbind. Si spun ca in Romania nu ar fi reusit sa faca nimic pentru ca au frati si surori ramasi acasa, care nu fac altceva decat sa se taraie de la o zi la alta. Dar le este un dor incredibil de Romania si acum. De Craciun plangeau. Iar celor ramasi acasa le e un dor incredibil de duca, dar nu se incumeta s-o faca. Oamenii acestia, cand au plecat de acasa, le-au promis parintilor ca in 10 ani se intorc. Au trecut 12 si nu se vor mai intoarce. Ce sa mai faca acolo? In conditiile in care aici au reusit sa se puna cum au putut si cum s-au priceput pe picioarele lor. Cu adevarat, ar fi pentru ei o a doua emigrare. Au si copii, canadieni deja, nu ii pot, de dragul artei, rupe de ale lor. Am fost la ei in vara si ne-au spus ca le-a fost foarte greu la inceput, nici macar limba n-o stiau, si daca ar fi sa o mai ia de la capat, nu ar mai face-o, iar in conditiile de astazi nu ar emigra. Deci, ceea ce vreau sa sugerez este ca toate opiniile sunt valabile, dar, eu, personal, tara aceasta albie de porci nu o voi face niciodata pentru ca nu am de ce, asa cum, din alte motive, nici Romania, nu-i pentru mine albie de porci. Pentru ca, din notive diferite, ambele imi sunt la fel de dragi. Pentru cei care vor sa emigreze, cu gand definitiv, puneti in balanta totul, si cu toate acestea, s-ar putea sa va iasa, s-ar putea sa nu va iasa. Orice este posibil si totul depinde de la caz la caz. Sau intrebarea, de altfel, foarte buna a unui amic, mai, fratilor, dar voi ce v-ati imaginat ca-i tara asta?!

PS: dati cu banul. s-a deschis noul "exit poll". dupa media lor, o sa tin, constiincios, cont de raspunsuri :).

Ca va ziceam mai sus, iata o floricica a mea. am o gramada. sunt "pet"-urile mele in Canada si la toate le merge bine. daca vreti sa-mi faceti un cadou, nu uitati sa treceti pe la florarie :)

17 comentarii:

  1. Foarte faina floarea! mai nou imi cresc si mie :))) Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. Alina, bine ai revenit :). Multumesc, multumesc :). Cica florile se uita si la om :))))))))). Eh, cresc si ele cum le sunt lumina si resursele :). Adevarul ca eu le si descant si nu stiu de ce am impresia ca le place :)).

    RăspundețiȘtergere
  3. Am observat si eu ca le face bine sa vorbesti cu ele, banuiesc ca asta era secretul :) ti-am trimis un sms, nu stiu daca l-ai primit...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate ,e o loterie . Dar cine nu joaca nici nu spera sa castige,nu.
    Cand nu iti poti invinge un sentiment(dorul de ex ) sau frica de esec ,iti accepti limitele si asta e . Vrei sa castigi ? Joci .lupti si risti ...nu e ca la mama acasa . Ai o bariera lingvistica de trecut , una culturala si alta orofesionala . Si una importanta ,emotionala ... fiecare sa-si evalueze daca vrea sau nu sa lupte . Eu nu m-as intoarce in Romania nici daca as avea banii si confortul material de acum ,de aici ... tot pe strazile de acolo ar trebui sa ies , de tigani , de nesimtiti si hoti nu m-as putea feri nici pe mine si nici pe ai mei ... colegii cu care am lucrat imi spun ca spitalul nu mai are cu ce lucra ,nu mai au bani de materiale si medicamente , ca e o jale despre care nici nu mai au voie sa vorbeasca ... a iesit un scandal monstru fiindca o sefa de sectie ,de altfel un chirurg exceptional , a indraznit sa ceara sponsorizari ptr medicamente ... cuvantul a fost NU INAINTE DE ALEGERI ! La ora asta dimensiunile sunt mult mai serioase dar inca cosmetizate de lupta pentru putere .
    Da ,e o loterie emigrarea . Dar asta a-si face si a doua oara .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine spus, cine nu joaca, nici nu poate spera la castig.
      Si in legatura cu banii de care vb mai sus, tot un amic mi-a zis odata ca a intrebat pe diversi ca daca ar avea banii de aici in Romania, ar mai vrea sa locuiasca aici? Unii i-au raspuns ca nu, altii i-au spus ca da, din aceleasi argumente postate de tine.

      Ștergere
  5. Ca o concluzie, va rog cititi:

    http://www.gandul.info/de-ce-iubesc-romania/de-ce-iubesc-romania-pe-americanul-sam-ardealul-il-face-sa-pluteasca-sunt-mai-roman-decat-tine-care-nu-stii-decat-sa-te-plangi-video-8928778

    Ce tare !!...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da..si nu numai, mai noi se intampla asta:

      http://jurnalul.ro/special-jurnalul/le-monde-mii-de-fermieri-francezi-italieni-spanioli-englezi-germani-si-danezi-se-muta-in-romania-el-dorado-ul-agriculturii-europene-611502.html

      Ștergere
    2. Ca tot ai postat filmul cu americanul, iata si un articol scris de mine pe cand lucram la Adevarul.

      http://www.adevarul.ro/life/sanatate/medicina_alternativa/Sighisoara-Statelor-Unite-Din-ecologica_0_70792956.html

      Ștergere
  6. Am observat si eu ca le face bine sa vorbesti cu ele, banuiesc ca asta era secretul :) ti-am trimis un sms, nu stiu daca l-ai primit...

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna, Francisca ! Vezi ca la sectiunea 'Expunere de diapozitive' apare o poza cu o tipa goala, asezata pe burta, cu un view frontal al fundului si sexului..poza este frumoasa, dar e porno..Nu stiu daca ti-a scapat acolo sau cineva te sicaneaza..Adrian, Bucuresti

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce expun astia, ca n-am control asupra pozelor de acolo. Eu n-am vz poza, vad numai peisaje. Las-o sa stea pe burta! :)

      Ștergere
  8. Mda..stati ptr bani, asta e parerea mea si nu ca ar fi ceva rau, dar nu esti deloc data pe spate de Canada...! Sincer, din tot ce am citit aici, nu te vad imbatranind acolo..! Succes !Andrei, Bucuresti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De doi ani tot imbatranesc pe aici... Da, n-as putea zice ca m-a dat pe spate, dar are si foarte multe aspecte bune pe care stiu sa le apreciez ca atare si sa ma bucur de ele. In momentul acesta nu as spune ca stau doar si strict pentru bani, e o combinatie. Si banii sunt, dar nu numai aia. E si curiozitate, in continuare, beneficiile profesionale pe care le-ar putea avea Bob lucrand pe santierele lor, indiscutabil de alta calitate, cetatenia...Sunt mai multe. Si pe noi nu ne grabeste nimeni. Aici e si bine, cum am mai zis. Ce ma deranjeaza pe mine f mult e sentimentul asta de instrainare f ciudat. Daca imi voi planta cortul pentru totdeauna asta e pronosticul :))).

      Ștergere
    2. pai, da, e normal ! vrei sa mai copilaresti sau il mai lasi pe Bobi sa copilareasca !...ca doar femeia hotareste cand vrea copii ! apropo, ce avantaje vezi sau stii ca deriva din cetatenia canadiana ? ma refer in cazul in care nu vei ramane in Canada..

      Ștergere
    3. Nu intotdeauna femeia hotaraste :))). Stii cum e cu cetatenia asta? Si nu suntem singurii care au vazut lucrurile in felul acesta de-a lungul timpului. E si un pretext al rabdarii. Pentru ca in primii ani nu esti foarte stabil psihic, si cum dai un pic de greu, vrei sa fugi acasa, pentru ca ai unde. Dar cum deciziile bune nu se iau intr-o astfel de conjunctura, incepi a-ti stabili niste tinte, de genul...vreau sa vad ce iese, din toate punctele de vedere, "pana atunci", facand intre timp, tot ce-i posibil sa fie bine. Pt ca e f simplu sa zici, plec acasa, ce-mi mai trebuie sa ma zbat pe aici? Nu-i asa...Nici nu stiu ce avantaje mari, tr sa ma mai gandesc :)), dar avand in vedere ca avem deja 2 ani si inca unul pana la aplicare, nu e o tinta prea indepartata. Eu tind sa cred ca vom ramane mult mai mult, pentru ca, asa cum am mai zis, chiar daca am multe de comentat impotriva lumii asteia noi cu care am facut cunostinta, in mare, ne e bine asa. Am o viata cat se poate de normala aici, muncesc, invat, am timp liber, lipsa grijei zilei de maine (pe de alta partem nici responsabilitati prea mari), si daca as avea macar o parte din familie aici, un frate, o sora, un cumnat, o nora, orice, situatia ar fi cu totul alta. Printre altele, si din punct de vedere practic. Uite, daca ar fi sa fac un copil, suntem singuri cuc si poate fi foarte greu...Dar, desi imi fuge pamantul acesta de sub picioare uneori si gandul pe acasa, noi ne-am obisnuit si aici. Hai ca m-am lungit :)

      Ștergere
    4. Multumesc ptr rasp. ! Am inteles ! Cred ca un copil va face sa va simtiti mult mai bine acolo si sa (mai) uitati de dorul de casa..De fapt, sigur va fi asa !...

      Ștergere
    5. Cu placere. Din ce am observat eu, vorbesc din auzite doar, oamenii care au copii se concentreaza altfel pe situatiile de genul acesta. Si e si normal sa fie asa. Cand esti singur, ti se cam spulbera de toate. Nu te ai decat pe tine in grija. Nu stiu daca te simti neaparat mai bine avandu-i, ca tot omul ala esti, dar iti "prioritizezi" altfel viata, si in functie de ei. Ca sa merg mai departe, oricum fie ca ramai acolo, fie ca ramai aici, tu esti cel care ia o decizie in locul lor. Cand, de fapt, ar tr sa iei o decizie pt tine, in primul rand. Ca el va lua, mai tarziu, o decizie pt el. E simplu. Maica-mea nu a plecat in SUA ca ma avea. A decis sa ma creasca acolo. Ce am facut eu dupa?...Am decis sa plec.

      Ștergere