Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 18 iulie 2012

Sunt foarte stresata si cu palpitatii la inima. Hahaha. Am zis ca nu notez nimic zilele astea, dar m-am trezit scriind. Ma manca sub taste. De fapt, tocmai mancasem bine de 10 noaptea si am zis, un pic macar. Pe langa un harbuz de 5 kile. Seedless, of course. E foarte cald, n-am crezut ca asa poate fi vara in Canada, am prins-o si pe cea de anul trecut, dar nu a fost atat de enervanta. Temperaturi deja ridicate si o umezeala care face ca lucrurile sa fie si mai rele. Esti tot timpul lipicios. Atat de lipicios ca azi dimineata am fost la C. sa-mi dea cafea - apropo, stiti cat de fain e sa n-ai job, te doare la basca, te scoli cand vrei, mananci cand vrei, te hlizesti la telefon sau ce-o fi cand vrei si cat vrei - asa, si eram lipicioasa de aveam lipite de mana ambalaje de mar, din alea mici de scrie pe ele Granny Smith. I'm Granny Smith. Mi le-a drezlipitit C. cu gratie. Nici de dormit nu poti, nici daca-ti vine. Te zvarcoli de ti se zvarcole ceasaful sub tine. Totuna e. Aer conditionat are doar vecinul, dar nu da si la altii. Dar ma stropeste-n cap cand imi fac siesta. Aseara, am iesit afara, m-am dus in fata blocului si m-am culcat pe iarba, pana s-a innoptat. M-am umplut de paie, ca si iarba-i dusa. Si Bob ma spiona, topit, de la 5, cum ma praval ca o iala (care-i singularul pluralului "iele"?). Ma tot uitam la un iepure. A plouat local, meteo spus, adica in fata blocului, si scurt, dar in inaduseala care era, era de parca-ti arata degetul din mijloc. Cumplit.
M-au sunat sa merg la interviuri si oricat de stapana pe corasonul meu mi-as dori sa fiu, bate de-mi crapa toracele in mii de bucati de fiecare data. M-au sunat de la cateva companii, dar a dracu' ineptie, erau si de pe Montreal, Ajax, desi eu stiu bine sa selectez orasul unde stau, macar atat. Despre asta o sa vorbesc doar atunci cand e cazul, acum doar ma manca limba ca-s stresata ca un morcov intr-un sezut princiar. Azi a fost chiar funny. Funny bunny. Eram atat de dezinvolta si de cum vor ei, trebuie sa ti se simta bunadispozitie, si entuziasmul, si dincolo de fir, dar sa stiti ca nu ma prefaceam, nu mi-au facut nimic oamenii, dimpotriva, daca nu mi-au facut de ce m-as comporta de parca as fi stricata la burta? No way. "How are you?" "I'm fine...How are you?!!" "Gooood, gooood". "Wow...great.." si tot asa. Asa se desfasoara o conversatie care urmeaza a deveni o invitatie la interviu. Eh, o invitatie la interviu nu inseamna mare lucru, dar totusi inseamna ca mi-am facut cv-ul bine. Vax albina. Minunat. Chiar imi place. Imi era dor de ele. Anul trecut nu eram atat de pregatita. Aveam o crispare lingvistica de ziceai ca-i hodorogeala unui car de bovine. Dar era prea departe. De job vorbesc. Anyway. O sa povestesc cand va fi cazul, dar, vorbeam si cu A., in ultima vreme am o stare de buna-dispozitie vecina cu joint-ul. Nu pare sa ma atinga sub centura nicio paguba. Si de asta imi era dor. I-am zis sa-mi traga o poza office, sa ma consilieze, sa mori de ras, nu alta. V-am zis ca nu stiu cum e cu astea ca eu am fost ziarist din ala de se imbraca cu hainele din debara. Si asa am ramas. Nu prea ma am cu fierul de calcat camasi. Pfuaaa. Senzatie! O sa revin cu detalii cand va fi cazul, daca nu revin cu detalii, o sa revin oricum. Pe curand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu