Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

luni, 23 iulie 2012

In fata la LCBO, un cersetor - in Canada nu exista cersetori, nu din cei pe care ii cunoastem acasa, de canta de mama la acordeon, muzicuta si talancuta, sunt homeless, dar nu-i vezi atarnand de-un cent la fiecare colt de strada sau de biserica, nu de alta, dar nici bisericile nu-s la fel - n-a primit din mila unuia un Budweiser, cica numai bere canadiana bea, asa ca thanks, dar nu-mi trebuie. (Apropo, nu i-am uitat, celor din 41, pe traseul Crangasi - Drumul Taberei le cunosteam repertoriu pe de rost. Era unul de canta asa "Nda, nda, ndaaa, ndaaa" si se dadea cu capul de balustrada).
Trecand peste, a fost doar amuzant, talk-show-rile "politice" la care Bobi e prezent activ la ore fixe si intotdeauna cu exclamatii, onomatopee is filmate pe Eat Street. Eu nu ma uit la televizor, decat rar de tot, cand intr-un exces de plictiseala ma trantesc pe canapea si ma pierd nici nu conteaza prin ce. Culinareala - cel mai interesant lucru pe care-l poti vedea la televizor, la canadieni. In afara de stirile de pe CP 24, Bob savureaza emisiuni cu bucatari priceputi, care-s cu duiumul, si face si el. Am fost ieri la greci, la Kostas - ne-a placut, nu mai fuseseram, am luat si cascaval, si ulei de masline aduse din Grecia - sa cumparam muschi sa-si faca chili con carne, mexicana. In acest nobil scop am umblat, sambata, 2 ore prin Toronto, ca nu gaseam de cumparat o masina de tocat. Din aia manuala, 10. Si de carnati. Eu is traditionalista, nu fac si nu prea mananc decat mancare traditionala, si din aia rar, ca un sandvish imi ajunge, fiecare cu apetitul si gusturile lui. Dar a fost bun. De cand cu Canada, suntem priceputi in ale culinariei home-made, nu de alta dar nu ne dam de ceasul mortii cu mancatul prin oras. Am fost ieri pe malul lacului la un pub si tot ma tineam sa zic aici o treaba, dar nu de acum, acum numai mi-am adus aminte. Va imaginati ca tot omul de rand oricand si toata ziulica isi ia mesele la restaurante prin Canada? Probabil ca da, eu zic numai ce am constatat. Nu prea, ca e scump ca dracu. In afara de parcarea in centru care poate costa lejer si 30 de dolari, pentru cei care vor sa-i dea, eu nu ma pretez, doar nu crezi ca-ti parchezi tigaia incalecand bordura si pietonii unde ti se scoala, o masa deloc desucheata, ba chiar ordinara, ordinara rau, nimic deosebit, si cu mancare mda tot cel putin 30 te costa. Pe cap de...Oamenii au gasit mijloace mai la indemana. Ies colea la parc si-si frig singuri papara. Pentru mine nu-i o paguba ca eu nu-s practicanta inraita, pe mine restaurantele ma plictisesc, mai ales cele fara spatiu pentru fumatori, alora chiar nu le gasesc niciun apetit si daca nu-i sa dau curs vreunei intamplari, nu fac astia afaceri cu mine.
Si cu toate acestea, am o conditie fizica de speriat. M-au luat baietii la o plimbare pe seara azi, pe trail, la vreo 10 minute de casa, pe Victoria Park in jos pana la beaches, d'apoi inapoi n-am putut decat pe langa bicicleta, parca impingeam o remorca de tir. Si pe langa, cand am ajuns sus, in varful delutului, ca in Toronto pantele sunt, in general, pareri, mai ca-mi dadeam duhul. Dar cica nu-i numai de la mine. Am saua prea jos si-mi solicit pulpele in contradictoriu. Am ajuns pana la inceputul trail-ului si puteam sa ne tot ducem pana spre Gardiner, asa mi-au zis oamenii, dar nu ne-am dus ca lui M. i s-a pus ca vrea sa faca baie in Ontario. Ontario arata ca Marea Neagra, are plaja, vedeti din poze, dar e rece apa. Si chiar de n-ar fi, eu tot cred ca e asa. Mai mult de o poza nu as face. Baie?! Vezi-ti de drum! Unii se incumeta insa. Si azi nici macar nu era cald. E nebun. Si am impresia ca se mai face. Vai cat de placut mi-e zornaitul ala cand dai pedala pe spate. Viata! Dar ce viata si pe malul lacului, noaptea. Stateam cu Bobi ca doi pescarusi si ascultam sirenele vapoarelor. Frumos oras! Sa te tot indragostesti de el si tot nu-ti trece!
In fine, mai oamenilor, eu o tot balacar pe aici si-o scald prin Ontario, dar sa stiti ca am avut o saptamana fosforescenta. Am fost si la interviu. Mi-au pus o clepsidra in fata si m-au intrebat daca ma intimideaza :). Acum traiesc stand-by-ul, cel pe care cei incercati de interviuri il cunosc. Adica astept raspunsul. Pana atunci ii dam tot inainte ca inainte era mai bine :). O saptamana usoara!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu