Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 29 iulie 2012

In Canada, weekend-urile se resimt deplin ca mici prilejuri de sarbatoare. Sunt momentele in care oamenii se deconecteaza, ca scosi dintr-o priza, de stresul unei saptamani de munca si cauta sa se exhibe unde si cum se simt bine. Weekend-urile deci, se simt. Chiar am mers iar o ora la piscina si, stand pe asfalt, cu Bobi facand balta langa mine ii spuneam ca noi am inceput sa traim in Canada, sa traim conectati la realitatile ei, cam dupa un an. In primul an nu prea ieseam din casa, din lipsa de logistica, tradusa prin lipsa de prieteni, de stabilitate, chiar de masina (nu inseamna ca fara nu poti iesi din casa, dar e mai la indemana si totul mult mai accesibil cand exista). Traim foarte aproape, fizic, de casa, iar aiureala in care ne regaseam nu ne facea de multe ori nici prea curiosi. Ne invadasera, pe drept pana la urma, toate problemele pe care le aveam, in mod imediat, de rezolvat. Si cum nu aveam oameni care sa ne ghideze, nici nu va imaginati cat de importanti pot fi cei care sa-ti indrume pasii la inceput, sa-ti spuna unde e magazinul cel mai ieftin, sa afli unde poti face un curs de engleza, nici pe departe ca ar fi prea complicat de aflat - sistemul e suficient de facil pentru orice nivel de IQ - doar ca presupun timp cheltuit pe chestiuni banale. Si timpul trece. Dar tot pentru ca trece, logistica se face. In timp, daca esti suficient de normal la cap, nici nu stiu ce inseamna asta exact, prietenii si toate celelalte se aduna, iti intra in viata de zi cu zi, si incetul cu incetul intri pe fagas. Ba chiar nu mai scapi de ei. Dar nu inseamna ca scapi de griji si de nevoi, ci ca te orientezi mai usor si incepi sa intelegi ca nu ai altceva mai bun de facut decat sa iei totul ca atare. Ca sa poti rezista. Acum, pe drept spun ca nu de putine ori ma simt depasita total de situatii, de oameni, de viata, in general. Am inceput sa simt complicaciunea asta de viata mai abitir de cand sunt aici si nu de putine ori parca ma gasesc aruncata, cu gura cascata, ba, vorba lui Bobi, sa-ti mai si curga din gura, intr-o panza de paianjen din care tarantula ma pandeste la fiecare pas. Dar mi-am zis asa: e prea complicat si inutil sa am grija de tot si de toate. Singurul lucru la indemana ramane sa am grija de mine. Sa ma ghidez simplu, dupa valorile mele. Cum m-o invatat mama acasa si slaba mea judecata. E suficient atata vreme cat nu agasez pe nimeni. Si nu agasez. Ca n-oi fi eu om bun, cu gene ancestrale de sfant sau maica, dar rau nu sunt cu siguranta. Atata vreme cat nu ticluiesc si nu scenarizez sa fac, cu vointa, rau cuiva nici Dumnezeu nu cred ca vrea mai mult. Apropo, ca tot veni vorba de valori, eu cred in prietenie, va jur. Asta e valoare? Sau doar substantiv comun?..Ma simt foarte atasata de idee. Sunt ca ardeleanul ala (sau oltean era?) de si-ar da si camasa de pe el. Bine, banuiesc ca stiti si reversul...cand si-o smulge. E foarte simplu. Ma simt bine printre oameni, printre anumiti oameni (ca sunt si multi printre care nu ma simt in niciun fel) si, desi am puseurile mele de judecare, ca uneori nu te poti abtine, de plictiseala, de sictir cand n-am nevoie sa vad si sa stiu de nimeni - nu-mi pot imagina zilele scurgandu-mi-se in lipsa lor totala. Uneori mi se si ia de ei. Dar nu ma tine. Apropo iar. Mi-a zis C., cand scriu, sa mai pun si eu punct si virgula. Cred ca si sa scriu vreodata ceva mai acatarii, si nu blogareala pierdevara, tot fara sa rasuflu si fara coerenta as face-o, desi la scoala si apoi am invatat s-o fac cu plan. Si am si facut-o. Fuck planuri. Si-asa, ce importanta are? Mi-a zis cineva ca e o forma de exhibitionism. Sunt o exhibitionista. Stiti melodia "Turn the page" - "I've always been an exhibitionist". Ce-mi place cum o zice. In fine, de aceea, am si suferit dupa ei, dupa prieteni, ca de acolo pornisem, de cand am ajuns aici. Mult mi-a luat sa ajung aici. N-aveam multi in Romania, dar aici nu aveam niciunul. Acum am cativa :). Dupa cum ziceam, "logistica" se face. BTW, aseara pot sa spun ca ne-am simtit chiar bine. Lasand la o parte faptul ca mestecand felia de paine cu salata de vinete si cu rosia in varful furcii dezbateam politichie. Ma rog, dezbateau :). Si am plecat acasa cu ultimul metrou.
Da. Ce sa mai zic? Aveam mai multe, dar am uitat. Mi-au mai trecut pe la urechi si niste conversatii cu niste oameni din Romania, cu pareri despre viata in Canada si despre cei emigrati. Eu am ajuns sa am singura reactie. Imi infing mainile in cap si-mi vine sa renunt. De acolo se vad numai varfuri lucitoare de lance. E bine si asa. Fiecare sa creada ce-o vrea. La urma urmei, de ce mi-ar pasa mie?! Ma aprind ca fraiera, cateodata iau foc. Explozie imi vine sa fac. Detunari. Parca nu ma mai invat minte. Si la urma urmei, parca n-am fost si eu la fel. Cum va ziceam, am fost si azi la piscina, dar nu prea mult ca ne-am conectat la evenimentele tarii, pai cum altfel?! Bobi, sincer, ca eu urmaream gimnastele noastre. Cat de frumos vorbeau canadienii despre ele si cum o aduceau mereu in discutie pe Nadia - asta a fost si statusul meu pe fb azi, cred ca singurul status din ultimul an si jumatate. Ne-am dus deci la piscina si stati sa vedeti. Unii spun ca nu stiu canadienii acestia ce-i aia viata si cum sa se distreze, pe principiul "nu pun muzica la strand, nu umbla cu berile in punga, sunt monitorizati de lifeguarzi, ca de politie" si altele la fel. Cumva mi se pare si stupid sa judeci astfel lucrurile. Nu spun ca mie nu-mi place sa aud muzica in jurul meu, ba chiar tot timpul, si de toate felurile si pe stari, dar ma intriga putin ca se face transant distinctie intre stilul lor de viata si stilul nostru de viata, din start al nostru fiind mai bun si mai frumos si mai minunat pentru ca e al nostru. E cel mai bun ca e al nostru? Dar pe ei i-ai intrebat? Nu ma intelegeti gresit. Nu tin nici cu unii, nici cu altii, spun doar asa, ca nu poti judeca obiectiv un sistem daca il treci prin start prin filtrul unui sistem deja inoculat in tine. De fapt, gresesc. Poti. Ca orice se judeca raportat la ceva preexistent. Dar asta nu inseamna ca unul e rau sau bun doar si pentru ca al tau e altfel. Exact. E altfel. Atata tot. Acum, ce s-ar putea face drept test ar fi sa dai drumul la un casetofon acolo si sa le observi reactiile. Cu siguranta ar fi. Ca-s si ei oameni. Si avem sambure de destrabalati in noi. E ipotetic, pentru ca in realitate nu ar fi posibil. Regulamentele nu se incalca. Si ei inteleg asta mai bine decat noi. Is spalati pe creier? Dar ce, noi nu suntem? Mie mi s-a parut un lucru. Poate ma insel, dar eu ma insel in fiecare zi, si daca ma insel, ce? - ca ei pun, teoretic vorbind si ca sistem, inainte de binele propriu, respectul fata de celalalt. Da, e bine sa bagi volum la maxim, voltaj, decibeli, la camping ca doar de aia te-ai dus la camping. Dar poate altii au venit sa doarma. Asa ca danseaza pana te dezbembrezi pana la 10 si dupa aia, mimica, daca nu ai stare. Oooo, pai la noi pana la 7 dimineata tine. Asa, si?!!! Dar v-am zis, teoretic, ca nici cu ei nu mi-e rusine. V-am terminat de cap? Nu-i nimic. Stati ca mai am. Un Advil si trece. Sau direct Ibuprofen ca e mai ieftin. Am fost azi la greci sa ne luam carne. Eram si cu verii. Mosulica de la casa, acelasi care saptamana trecuta se plangea ca-i obosit, ne-a intrebat de unde suntem si daca in Romania folosim pungi din plastic (?), dupa care a zis ca e departe, ca si tara lui, si ca aici toti sunt roboti, nu-i place. E grec, in pana mea, ca sa zic asa, si mi-i aduc aminte si acum, cand la Salonic am fost intr-un concediu, toti erau la balcon de la prima ora a diminetii, pe sezlong-uri, cu frappe-ul in mana si cu muzica pe toata plaja. Ma rog, in Salonic nu-i plaja, dar asta-i alta poveste, poveste cu doi prosti, ah, ce vremuri...dar asta asa, ca idee si in directa legatura de ce vorbeam mai sus. Am uitat sa zic ca vizavi de Kostas e o casa de spiritisti. Pentru cei doritori de-o sedinta...
Va salut si Hai Romania! (asta apropo de gimnastele noastre. ca in legatura cu referendum-ul, nu-i nimic, si Toronto era azi foarte aglomerat. si ei tot la referendum se duceau).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu