Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

joi, 13 octombrie 2011

mentalitate

Am intrat deja intr-o rutina zilnica incat nu mai stiu ce sa mai scriu. Nici de detalii de diferenta nu ma mai pot lega ca sa le descriu pentru ca nu le mai vad. Le-am internalizat step by step si nu mai observ ca acesti canadieni nu-si parcheaza masinile pe borduri, ca au stima legii pentru pietoni, ca nu le umbla cainii pe strada cu cercei in urechi, umbla doar prin mintea unora cu colacii in coada si doar din categoria in lesa si imbracati in bleu, ca nu stau la stopuri pana li se albesc perciunii si altele asemenea. Toate aceste detalii au fost savuroase in perioada in care descopeream America, acum vin si trec ca atare. M-am integrat ha ha.
Am tot avut sesiuni de discutii cu oamenii nostri pana tarziu in noapte si le-am povestit prin ce am trecut de-a lungul timpului, multe pe care nici nu le povestisem pe aici, am si eu private-ul meu de anonim, multe constatasem ca le uitasem, dar povesteam si radeam, radeam si povesteam, ca doar n-oi plange povestind cum ameteam lucrand la banda lui Ford sau luptandu-ma cu saci industriali cu mult peste gabaritul meu. Cum eu merg pe principiul social "I don't give a shit pe ce lucrezi tu, ca-i de bine, ca-i de rau", n-am nicio tresarire la grimase schimonosite a scarba si aroganta. Astept de la tine un zambet atunci cand ne intalnim si nu un ranjet. Asta face diferenta. Le tratez pe toate cu sezutul meu princiar si imi merge treaba struna. Sa nu se inteleaga please ca n-am ambitii, ba am - in orice caz mult mai rationale decat mai demult - dar ele imi functioneaza aprecum credinta. Nu le trambitez, le traiesc spiritual. Am ajuns la concluzia ca intr-un amalgam de oameni atat de diferiti, eu nu-s cu nimic mai diferita. Mentalitatea se largeste, se globalizeaza, nu mai judec oamenii prin prisma unor categorii sociale gen scoala, munca, bani, ci prin calitatea lor umana. Ooo, daca au si scoala, muncesc si bine, au si bani, banii lor, munciti, numai in Romania e o rusine sa fii "bogat" (pe drept, e adevarat) si sunt si de o calitate umana premium mi-e ideal. Si mi-e egal. Hai ca vorbim teorii.
Am fost ieri sa-mi iau niste haine de munca de la un magazin mai de brand, nu ca-mi arde brandul sa-si afisez brand-urile pe piept in smoala de la munca, ci pentru ca erau dintr-un bumbac bun de care am nevoie si, foate important, extrem de ieftine. Am ajuns cu vreo 10 minute inainte de a se inchide magazinul. Eu, cum lucrez in "domeniu", ii detest, ii urasc, imi vine sa le crap capul alora de intra exact inainte de ora inchiderii. Ma schimb la fata si in atitudine complet fata de tot restul zilei. Acelasi lucru se intamplase ieri si cu negresa care imi taxa produsele. Ma privea cu un dispret incredibil si numai nu i-au dat lacrimile a neputinta, daca era dupa ea imi baga umerasul in ochi, atunci cand i-am zis ca vreau sa si returnez niste bluze pe care tocmai le cumparasem, pentru ca observasem ca le pot lua mai ieftin daca le maresc cantitatea. In fine, ce tot incerc eu sa zic aici, pornind de la un banal exemplu, e ca doar cand treci prin lucruri, cand te lovesti de ele, cand le incerci pe propria pielea, abia atunci reusesti sa-i intelegi si pe ceilalti cu adevarat. Cand stai in casa si nu te lovesti nici macar de mobila din sufragerie poti emite teorii despre sfarsitul lumii cand tu nici macar nu stii pe ce lume traiesti. Am intrat cu 10 minute inainte pentru ca alta solutie nu am avut :). Dar mi-am primit pedeapsa. M-a udat ploaia ca pe o curca pana am ajuns acasa.

6 comentarii:

  1. Mi-a placut tare mult ideea cu mobila din sufragerie :), adevarul este ca experientza emigrari este unica si cum spunea un prieten de al nostru "te nasti a doua oara"; trebuie sa invetzi din nou sa mergi, sa vorbesti, sa acceptzi reguli noi si multe multe altele. Eu zic ca similaritatea se continua si la modul in care primi pasi se fac cu entuziasmul si candoarea specifica copilariei, ulterior incepi sa vezi lumea cu altzi ochi, cea ce era nou si inedit devine cotidian si banal si la un moment dat se transforma in rutina... ca norocul din cand in cand ne mai prinde ploaia, ne uda putzin si ne mai scoate din rutina de zi cu zi

    RăspundețiȘtergere
  2. Fix in seara asta vorbeam cu aplicantul pricipal :)) ca nu a mai admirat de mult "the view" de la balcon, care la inceput ni s-a parut tare frumos. Dar probabil ca atunci nu ne placea ce vedeam in casa, care continea o saltea, 4 valize desfacute pe jos si un televizor. Si ne gandeam ca omu se obisnuieste tare repedele cu binele si nu mai vede detalii care la inceput ii creau o senzatie. Acum trecem pe langa ele si le luam de bune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vă dau dreptate la amândoi.
    Canada nu prea are de-a face cu cultura şi mentalitatea europeană, mult mai accesibilă nouă, românilor. Dealtfel nici nu se prea observă acest lucru la prima vedere ci abia după ce interacţionezi cu oamenii. Din acest motiv cred că se poate spune că în Canada chiar ajungi să te naşti a doua oară.
    Rutina e bună: te ajută să nu mai dai importanţă la multe chestii... ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Stai linistita ca peste tot este la fel. Si eu lucrez in vanzari si cand vad clientul ca intra in Supermarket la fara 1 sau chiar la fara 2 minute , inebunesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pheeew, ma crezi sau nu, am reusit in cateva zile sa citesc toate cele cateva sute de postari ale tale. Si asta numai pentru ca visez inca cu ochii deschisi la momentul in care voi lua si eu viza, si voi incepe sa traiesc cu adevarat, adica in Canada.

    Mi-a fost de mare ajutor sa "cunosc" prin ochii tai realitatea de acolo, putand astfel sa am o vedere un pic mai obiectiva fata de...visele unui emigrant ca sa spun asa. Si tot prin blogul tau am descoperit-o si pe Geo, asa ca am acum o sursa constanta de informatii de pus la dosar.

    Eu inca astept invitatia la interviu, deci va mai dura ceva pana ajung acolo. Pana atunci pot doar sa ma bucur pentru succesele voastre si citesc despre viata unor emigranti in Canada. Keep up the good work!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mr. Cabo: :))). Bine punctat, "prin ochii mei". Fiecare vede si intelege diferit aceasta experienta, dar cum spuneau si oamenii de mai sus, cu adevarat, te nasti a doua ora si e chiar interesant sa-ti traiesti constient propria nastere :). Bafta multa in continuare cu dosarul de emigrare. Am intrat si pe blogul tau acum, ma pun sa citesc :). O seara frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere