Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

luni, 28 martie 2011

pe bicicleta.

A mea e ultima :)
Ma dor urechile, mi le-a intepat vantul...Obrajii imi sunt rosii, pulsul e repede...rotile sunt pline de pamant, ghidonul a transpirat...parcul e cald, zapada nu mai rezista...Dupa doua ore pe bicicleta nu-mi mai doresc nimic decat inca doua ore la fel. In viteza rotilor m-am simtit din nou pe bicicleta cu care bateam pietrele cand eram mica. Ii dadeam drumul din varful dealului, cu mine pe ea, imi ridicam talpile de pe pedale si ma lasam in voia ei...Mi-am julit picioarele invatand rostul mersului pe bicicleta, iar semnele inca imi aduc aminte ca era un copil liber. La fel cum sunt acum. Iubesc lumea asta pentru ca-mi iubesc lumea mea. Pentru cei care nu inteleg cum se stapanesc continentele, sa invete sa se stapaneasca pe sine. Sa se cucereasca pana la ultimul ungher. Abia atunci vor pricepe ca nimic nu-i mai mare decat ei. Ca lumea incepe si se termina cu lumea lor. A fiecaruia in parte.
"Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!". Lucian Blaga.

As vrea sa las un PS pentru cei care au inteles din marea postare anterioara ca sufar. PS-ul e inutil, dar poate reusesc sa-i fac sa inteleaga ca nu trebuie sa mai intre pe aici ca nu pentru ei scriu. Nu dragii mei, ati inteles gresit! Dar nici nu veti intelege atata vreme cat celula va e inca prea stramta! Ca sa-l poti intelege pe celalalt, trebuie sa te intelegi mai intai pe tine. Iar cei care au inteles ca eu nu m-am inteles pana acum, au inteles din nou gresit! Mai incercati! Eu sunt un copil care vrea sa creasca mare si ascult numai de oameni mari. Doar oamenii mari imi plac, pe ceilalti nu-i displac, ii ignor! Ii voi baga in seama doar atunci cand vor creste! (Cu genul asta de fraze imi dau cu firma in cap, dar nu-mi pasa, cica vreau si eu sa dau niste replici mai acide :)))). Oamenii care ma stiu, insa, nu ma urasc si asta e tot ce conteaza pentru mine! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu