Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 29 martie 2011

cartile.

Marguerite Andersen
Colectia trebuie citita ca "shock stories"
Am realizat azi (de fapt, nu am realizat nimic inca), mai degraba am inteles de la Marguerite Andersen (87 de ani) cata viata mai am de trait si cati ani imi vor mai curge inainte. Spunea, azi, la prezentarea cartii "Feminist Journeys", pe care a editat-o, ca a facut in viata ei de toate: a facut copii, s-a casatorit de trei ori, a crezut in casatorie, a fost o romantica, a fost feminista desi a constatat ca nu poate fi independenta si asta chiar a suparat-o, i-a placut sa predea, a fost profesor universitar, doar ca, deasupra tuturor, ocupatia ei favorita a fost scrisul - "always my ambition to write". A scris fictiune, fictiunea pe care o traia zi de zi. A emigrat din Germania in Canada, s-a apucat de facultate cand avea vreo 30 de ani si deja doi copii...Ea vorbea, iar eu ii priveam ridurile. Si intelegeam cata viata imi va mai curge inainte.
Am iesit. A wonderful day. M-am sprijinit de zidul bibliotecii si mi-am zis: "Opreste, Doamne, aici timpul!" Am mai avut momentele unor astfel de implorari. Nu l-a oprit, dar m-a lasat sa-mi doresc alte astfel de clipe de rugaciune. Cum spijineam zidul bibliotecii, s-a apropiat de mine un baiat si mi-a cerut o tigara, desi eu nu mai fumez. Mi-a marturisit ca de cand a venit in Toronto, lacasul lui de cult e biblioteca. L-am intrebat de ce. "I don't know...being in a library..." "Yes, I know".
Toronto Reference Library
Intotdeauna mi-au placut cartile. Ce spun eu ca mi-au placut? Le-am iubit. Ce spun eu ca le-am iubit? Am fost atrasa de ele si inspre ele inca de dinainte de a ma naste. M-am nascut cu o pata pe creier. O pata patologica pe care am mostenit-o de la mama. Ea care a iubit si iubeste cartile asa cum si-a iubit si isi iubeste copiii. Imi place mirosul paginilor, mirosul cartilor cu foi ingalbenite, a cartilor vechi, dar si mirosul cleiului celor noi, ma intimideaza rafturile cu carti asa cum ma intimideaza Dumnezeu (oricat de fumate sunt aceste vorbe, oricat de fumate de multi inaintea mea, trebuie sa le fumez si eu - eu invat sa am rabdare cu mine). Nu e o atractie platonica, e una magnetica, ma atrag inspre ele, asa cum, in laboratorul de fizica, magnetul  atragea pilitura de fier. Am o intreaga istorie in spate, pe care o voi mai nota din cand in cand, la un moment dat, cand voi avea o dispozitie potrivita intoarcerii in trecut. Cand eram numai o copila de 10-12 ani mergeam la biblioteca oraseneasca din Husi, "Mihai Ralea" ii spune acum, si am inca in minte vocea bibliotecarei si imaginea fiului ei, Alexandru, care atunci abia vorbea de mic ce era. Acum trebuie sa fie mare...cine stie pe unde...cine stie ce...Bibliotecara capatase alura cartilor de care era inconjurata - de literatura pentru copii. Era altfel decat femeile din oras. Altfel decat femeile pe care le cunosteam eu. Era mai neobisnuita. Acum, poate, nu mi-ar mai parea decat o femeie ca oricare alta, poate un pic...Era o femeie rebela atunci, poate prima rebela pe care am cunoscut-o vreodata. Prima mea povestire inventata a fost despre o bibliotecara si despre un reader impatimit care ii aducea in fiecare zi pliculete cu ceai :)). Dar mai frumoasa a fost cea cu Triunghiul Bermudelor...
Toronto Reference Library
Ca nu aveam niciodata bani...ii dadeam pe carti. Luam salariul si ma duceam direct la Diverta, acolo unde cartile erau scumpe, dar ce conta? Cand aveam mai putini, mergeam la anticariatele din pasajul de la Universitate, anticariate care s-au mutat odata cu renovarea (cred). Dar, orice are un pret, totul se plateste asa ca si eu a trebuit sa-mi platesc pacatul. Cand am parasit Bucurestiul pentru Toronto si am fost nevoita sa imi mut lucrurile la Husi, la parinti, de fapt, sa le parasesc acolo, cartile mele au fost o grea incarcatura. Cea mai grea. "Aici sunt banii dvs." :)
Faptul ca am ajuns in Toronto e o intamplare. Faptul ca acest Toronto are cea mai amazing library I have ever seen in my whole life e tot o intamplare. Dar nu sunt intamplari intamplatoare. Sunt intamplari conspirative. E acea atractie magnetica de care vorbeam mai sus. Si faptul ca m-am nascut sub o stea norocoasa. Care nu m-a parasit inca.
Ce stiu eu despre carti? Nimic. Ce am invatat din ele? Nimic. Ce voi invata din ele? Nimic. "Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu". Cu ce ma voi alege? Cu totul. Sau cu nimic. E totul sau nimic.

Topicul trebuia sa fie despre feminism? Da, asa m-am laudat. "Are you a feminist?" "I'm a woman". Atata ar fi fost topicul, fapt pentru care am divagat putin :).

Am povestit saptamana trecuta despre angoasele auditoriului somnoros dus la Sf. Augustin sa se mantuiasca. Maine vom merge cu totii la Descartes. Mai pe seara, ca in timpul zilei sunt busy pe pamant :)))).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu