Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 21 martie 2017

Eu lucrez mai nou pe program de gravide, cum se zice. Uite ca-i de-abia mijlocul zilei si eu-s deja acasa. Am avut un ultrasound la pranz si nu m-am mai intors la munca. Si ca tot n-am ce face mai bun, la propriu, ma pun sa-mi fac niste clatite. Fara zahar in compozitie, doar cu lapte, oua, sare, faina si ingredientul discret si secret, lamaie rasa. Iar ca umplutura folosesc magiun din Romania fara zahar adaugat. Sunt atat de bune ca am facut un maldar duminica si pana luni dimineata nu mai aveam niciuna. Iar de ieri dimineata nu ma gandesc decat sa-mi fac iar. Nu pot nici din astea sa mananc pana nu mai pot, dar atat cat sa-mi fac poftele nu-mi fac niciun rau. Si bebelinei mele ii priesc foarte bine avand in vedere ca azi am avut la spital ecografie ca s-o masoare si tocmai mi s-a spus ca am o fata topmodel. Daca diabetul asta gestational de rahat nu e tinut in frau, fatul poate creste peste normal. Si de aici tot felul de complicatii, si eventual cezariana, de care eu nu-mi doresc, si nici nu-mi face nimeni chiar daca mi-as dori, decat daca e musai din punct de vedere medical.
Guguştiuca, care-si baga azi degetele in gura sa si le suga si picioarele in aparatul doamnei, are insa o greutate perfecta pentru varsta ei, motiv pentru care radiologista m-a felicitat ca am reusit pana acum sa fac fata cu brio dietei. Imi injectez singura si insulina, deci cu atat mai mult primesc cu mandrie toate laudele. Nu vreau sa zic hop pana nu sar parleazul insa ca de-acum voi tot face ecografii de monitorizare pana nasc. Saptamana de saptamana. Si tot saptamana de saptamana voi merge si la vizitele de rutina la obstetrician, deci probabil ca si la munca voi mai ajunge tot doar in vizita. Dar, cum azi fetele care s-au ocupat cu ecografia mi-au spus ca am un happy baby, cui ii mai pasa de altceva?

duminică, 19 martie 2017

Cum mai ziceam, pe mine e greu sa ma mai scoti din lumea mea. Toata realitatea mi se invarte in jurul burtii. Am trecut deja de 30 de saptamani si am inceput sa ma pregatesc cat se poate de practic de venirea Catiuşei pe lume. Si mental ma pregatesc, dar eu zic ca daca ma pregatesc mai degraba practic, mental vine de la sine. Am inceput deja sa citesc si carti de baby care. Sunt niste carti pe care le-am primit, nu le-am cumparat eu. Doua mi le-a dat o colega de la job mai demult, inca de cand a aflat ca sunt insarcinata, si alte cateva le-am primit de curand de la o prietena romanca din Newmarket. Nu le citesc din scoarta in scoarta, ci mai mult le rasfoiesc, si le tratez mai degraba ca pe niste ghiduri dupa care, dupa nevoi, imi adancesc cautarile pe site-urile internetului. In zilele noastre cartile acestea de pregnancy, nu cred ca mai sunt asa de valoroase datorita informatiilor neaparat, ci a caracterului lor indrumator, mai ales pentru una ca mine, complet pe langa subiectul acesta pana acum. Pe internet ajungi repede sa te ratacesti si sa te zapacesti, asa ca nu e rau sa stii de la bun inceput ce cauti.

Asa mi-am facut si liste pentru "trusoul",  cum ii zice Bobi, de spital, pe care deja am inceput sa-l pregatesc incetul cu incetul pentru ca in cateva saptamani sa il am gata. In cazul in care ma apuca durerile, doar sa-mi iau bocceluta de langa usa si sa fug la spital. Am inceput cu ce era mai important, cele necesare guguştiucei. I-am luat tot felul de lucruri in ultima vreme, dar azi i-am cumparat lucruri pe care trebuie sa le iau cu mine la spital: pempărşi, paturică, pernuta pentru seat car, biberoane, suzete. Chiar daca eu vreau sa-i dau ţâţă, scrie peste tot ca trebuie sa am si biberoane in caz ca-i nevoie. Daca nu va avea ea nevoie, le voi folosi eu ca pe mine sigur o sa ma apuce plansul. Ce am observat insa e ca imi place foarte mult sa ma ocup de treburile astea mămeşti. Inainte nu mi-ar fi trezit niciun interes asemenea activitati, ba imi ziceam ca nici n-am vocatie de mama, acum insa vad ca ma incanta pana la fascinatie lucrusoarele astea marunte. Dar e dovedit stiintific ca femeile in perioada asta isi pierd mintile 😋.

sâmbătă, 18 martie 2017

Balena albastra 😂. Aici sunt la piesa de teatru "The Millennial Malcontent" la Tarragon. In afara de faptul ca am putut lua bilete la juma' de pret pentru ca amandoi suntem millennials si aveau discount pentru generatia asta si ne-au si tratat cu o bautura gratis din acelasi motiv, altceva de bine n-am ce zice de spectacolul asta 😳. Asta ca sa nu fiu chiar rea, ca daca vreau sa fiu, zic ca avand in vedere ca am iesit la pauza si nu ne-am mai intors, atunci inseamna ca am platit bilet intreg, iar ca nu ne-a placut deloc, inseamna ca l-am platit degeaba. E prima data cand Tarragon ne dezumfla. Chiar daca in poza eu nu par "dezumflata" deloc 😋.

luni, 13 martie 2017

Eu cu Bobescu ne separam ca nu se mai poate. Din noaptea asta nu vom mai dormi in acelasi pat. Dupa multe tratative si tot felul de negocieri n-am putut ajunge la nicio intelegere, ba e mai rau ca niciodata. S-au incins spiritele de tot. Ce-i drept mai ales in ceea ce ma priveste...Dar sa deschid o paranteza ca sa intelegeti mai bine de ce s-a ajuns in situatia asta tocmai acum.

(Eu de cand am venit in Canada cel mai mult m-am bucurat ca n-o sa mai crap niciodata de frig. Daca ma urmareste vreo trauma a copilariei si-a vietii din Romania in general, aia e plapuma roasa ca de soareci pe la colturi de cat o clantaneam in dinti. Aici am scapat de frig, si nu-i deloc ciudat sa zic ca tocmai in Canada am scapat de frig, pentru ca aici iernile sunt nasoale doar afara. In casa, sau inauntruri in general, iarna nu se simte niciodata.

Dimineata Bobescu insa aproape ca nu-si mai putea indrepta picioarele sa si le scoata din pat si sa si le puna pe podea. Ii erau inghetate bocna, asa cum era de altfel tot pana in crestetul testei. A venit pe partea cealalta a patului, desi nu l-a rugat nimeni, sa ma inveleasca si pe mine, pentru ca eu eram in chiloti si dezvelita toata.

Contrar a ceea ce tocmai spusesem mai sus, in dormitor la noi erau dimineata cam tot atatea grade cate erau si-afara. Dupa ce in Toronto fusese avertizare de extreme cold weather.) Am inchis paranteza.

Disputa intre noi doi, ca multe altele la fel, a inceput asta noapte cand cu greu din cauza burtii, dar infuriata rau si plina de sudoare, m-am dat jos din pat sa inchid caldura pe care i-am zis de atatea ori sa nu o mai deschida ca ma sufoca. La propriu. Ma ucide. Am deschis totodata si geamurile dinspre balcon sa intre aer si de-afara ca nu mai puteam. Din cauza pregnancyului care mi-a dat toate acele peste cap, eu nu mai am simt pentru frig. Sunt un fel de X Man. Am, mai ales in timpul noptii, niste hot flash-uri care imi dau o imunitate completa la ger. Asa ca Bobescu nu mai vrea sa doarma cu mine. A zis ca-si ia catrafusele, adica plapuma, si se muta ca nu ma mai suporta.

duminică, 12 martie 2017

My baby bump. Ii stiti pe aia si pe alea de-si fac poze in buzi cu iphonele? De la ei m-am inspirat 😎
Ieri am fost si mi-am cumparat o pereche de adidasi marimea 40, deci cu vreo trei numere mai mari decat purtam eu inainte. Ca sa nu zic ca sunt si de la barbati pe deasupra, zic ca sunt adidasi de pregnancy. Asta pentru ca intr-o dimineata cu greu am reusit sa ma mai incalt si cu singura pereche de ghete care-mi mai veneau. Aveam picioarele atat de umflate ca pe moment m-am ingrijorat ca n-am cu ce pleca la munca. Si nu era problema sa sun de-un sick day, dar eram deja imbracata si pregatita, n-avea rost sa ma intorc din drum, chiar daca nu ma pornisem inca. Altceva era daca inca nu ma sculasem din pat, ca aia-i cel mai greu. Stateam pe jos in hol si-mi plimbam privirea peste perechile de adidasi ai lui Bobi, dar la 47 cat poarta el n-am gasit vreo solutie, poate doar daca imi bagam amandoua picioarele mele gonflabile intr-un papuc. Asa ca a trebuit sa-mi iau adidasii astia de pregnancy. De la Costco, ca sa nu dau prea multi bani pe ei, avand in vedere ca nu-i voi purta decat vreo doua luni. Nici atat, ca de la 1 Mai am decis sa nu ma mai duc la munca. Am si inceput sa-mi trainuiesc replacement-ul. Acum inca ma pot duce fara probleme, daca exclud lenea care ma apuca dimineata de dimineata cand ma trezesc ca sa plec de acasa. Dar asta mi se intampla si inainte. Problema nu-i ca nu ma pot duce fizic, chiar daca ma misc din ce in ce mai greu, dar la cat ma misc eu la munca, asta chiar ar fi ultima scuza. Uneori insa ma incurca cu programarile mele la doctor. Am controale de rutina o data la doua saptamani deja, plus alte intalniri, ba pe la diabetici, ba mai stiu eu pe la ce analize ma mai trimit ei. Nu saptamana asta care vine, cealalta cred, am vreo trei programari din astea prin trei locuri diferite, in zile diferite. Pana acum m-am descurcat fie ducandu-ma la job cu vreo jumatate de ora mai dimineata ca sa-mi pot face timpul pentru cand aveam nevoie la doctori, fie mi-am luat sick days, si chiar zile de vacanta, intregi sau jumatati. Eu am trei saptamani de vacanta, anul acesta pro-rated pe perioada in care voi lucra, dar pentru ca oricum nu mai am nevoie de ele, cel putin nu in scopul pentru care ele exista, le folosesc in interes medical. Nu am avut niciodata vreo problema sa nu-mi fie permis sa plec la intalnirile medicale pe care le-am avut. Nu m-am confruntat cu absolut niciun fel de comentariu vizavi de situatia mea. Cand am avut nevoie sa plec, am plecat, indiferent ca aveam programarea la inceputul zilei, la sfarsit sau in mijlocul ei. Peste vreo luna insa va trebui sa merg numai la controlul regulat in fiecare saptamana, dar cine stie ce alte nevoie prenatale voi mai avea, deci nu cred ca mai are rost sa ma mai duc la job, chiar daca seful meu mi-a spus ca daca vreau sa vin pana in ultima zi nu-i problema, ca putem folosi van-ul firmei sa ma transporte la spital.

vineri, 10 martie 2017

Dulapul s-a adjudecat, anuntul nu mai este valabil. L-am scos de pe blog pentru ca nu vreau sa-mi ocupe spatiul nici aici, cum nu voiam sa mi-l mai ocupe nici in casa. Eu am locuri de storage in pereti, deci n-am nevoie de mastodonti din astia care sa-mi ocupe inutil spatiul util din locuinta. Mai ales ca il si proptisem, inca de cand ne-am mutat, in camera unde mai tarziu va fi dormitorul copilului si chiar daca nu il vom mobila deocamdata am deja destule lucruri de-ale ei pe care sa le depozitez acolo. Pentru inceput, nu-mi imaginez s-o izolez pe pişcolina intr-o camera separata, m-as simti prea departe de ea, si prin urmare, in nesiguranta. Cred ca eu m-as simti mai in nesiguranta decat ea. Va dormi cu noi in dormitor, chiar daca in pătuţul ei, si apoi i-am cumparat un baby swing in care sa se dea huţa-huţa cand vom sta impreuna in living sau prin alte parti. Mi-a zis cineva ieri ca blogul meu va deveni in curand un blog de mamici, deci boring. Blogul meu n-a avut niciodata o tematica, deci nu va avea una nici de-acum incolo. Daca scriu despre ceva, o zi sau luni intregi, este doar pentru ca asta ma preocupa pe mine in momentele alea. De exemplu in ultimele luni, n-am scris despre mai nimic altceva, pentru ca altceva, cel putin altceva mai important, nu s-a intamplat in viata mea. Si inca o chestie, blogul meu e citit si daca imi public in fiecare zi lista de cumparaturi hahaha.

In fine, acum de curand insa s-a intamplat sa mai si slabesc. E ciudat sa zic asta avand in vedere ca pe cantar sunt din ce in ce mai mare pe zi ce trece, dar lumea imi spune ca nu mai par asa de grasa, si vad si eu ca e asa. De la dieta nu mai arat ca un hipopotam, arat ca un hipopotam mai mic. Ce se vede pe cantar in plus e deja baby fat, totul se pune pe burta, nu si pe mine. Apropo de dieta, am inceput sa mananc, si nu as mentiona asta daca nu as manca foarte, foarte multa, ciocolata Lindt cu 85% cacao. Desi mie mi-a placut dintotdeauna ciocolata neagra, simpla sau cu tot felul de fructe, cea cu 85% nu e ciocolata totusi, e fiere. Asa as fi spus inainte. Acum e delicatesa. Cu greu ma abtin sa nu mananc cate una pe zi. Am si in geanta, am si in masina, si in sertarul de la job, si pe spatarul canapelei pentru cand ma uit la cate un episod...Papilele mele cred deja ca nu exista ceva mai dulce in lumea mancarurilor, si oarecum au dreptate, din punctul lor de vedere, cand te gandesti ca alt zahar nu primesc. Zic de Lindt pentru ca din tot ce am gasit pe rafturi, numai Lindt face fata la categoria asta grea. E singura care are doar 4% zahar, ceea ce e aproape nimic pentru o ciocolata. Sunt si altele cu 85% cacao, chiar si mai mult, potrivit ambalajului, dar au zahar aproape la fel ca o ciocolata obisnuita. Uite asa se invata omul cu amarul!!! Cum ar zice canadezul "literally"!

duminică, 5 martie 2017


Bebe trebuie sa stie de la bun inceput ca nu trebuie sa se astepte la prea multe de la ma-sa :)). Dar facand abstractie de talentele mele muzicale, asa ne distram noi doua deja...Eu "cant" si ea danseaza...

...in pauza, ca de altfel suntem pline de treaba. Ia uite ce de cumparaturi am facut noi azi!!!